Dumnezeu se confeseaza oamenilor: Iertarea

Zilnic, aud de mii de ori: “Doamne, iarta-ma!” si Ma intreb daca oamenii ce cauta iertarea stiu ca in primul rand trebuie sa o caute la cei fata de care au gresit. Sigur, aflu si de cazuri in care, desi li se cere iertarea, unii raspund: “Sa te ierte Dumnezeu, ca eu nu pot”. Asta chiar e buna, sa-i fie mai usor lui Dumnezeu sa ierte decat unui om.

Circula o vorba care spune ca “Greseala recunoscuta este pe jumatate iertata”. Asadar, de ce le e atat de greu oamenilor sa ierte, pana si jumatati de greseli? Poate isi imagineaza ca ei nu vor gresi niciodata sau ca nu vor gresi in felul acela. Sunt foarte tentat sa le demonstrez contrariul…

Pe de alta parte, e posibil sa nu isi dea seama cat de vindecatoare este iertarea si atunci staruie in incapatanarea de a suferi din cauza celor intamplate si de a nu se elibera de povara aceasta teribila a neiertarii. De foarte multe ori oamenii gresesc fata de alti oameni, chiar si fata de cei mai dragi dintre ei, fara intentia de a-i face sa sufere. Atunci cand suferinta se produce, unii dintre ei sunt surprinsi de efectele ei devastatoare asupra celui ranit de greseala. E o lectie aici despre responsabilitatea pentru greseli, insa aceasta este o alta poveste.

Va indemn ca atunci cand sunteti in situatia de a ierta pe cineva, sa va aplecati asupra acestor vorbe si sa le patrundeti intelesul: “Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri”. Data viitoare cand gresiti ceva si va rugati Mie pentru iertare, amintiti-va si cate le-ati iertat celorlalti.

Apoi, sigur ca mai e o vorba cum ca “A gresi e omeneste; a ierta, dumnezeieste”, insa sper ca voi stiti ca sunteti scanteie divina si ca Sunt mereu in voi. Asa ca, iertati din toata inima si n-o sa va para rau.

 

To err is human to forgive divine