Chocolate Cosmos
Tu stii cat de mult iubesc ciocolata. Ei bine, nu sunt singura!
Am aflat de curand ca si lui Dumnezeu ii place ciocolata. Altfel de ce ar fi creat flori si alte plante care miros a ciocolata?
Intreg Cosmosul iubeste ciocolata, caci exista o floare minunata care se numeste chiar asa.
“Daca vreti sa aveti copii inteligenti, cititi-le basme. Daca vreti sa aveti copii foarte inteligenti, cititi-le mai multe basme.”
Albert Einstein
Ciocolata cu dragoste.
Cel mai frumos cadou.
Privea fix la hartia din fata lui. Nu era nevoie s-o citeasca. Il sunase Paul cu cateva zile inainte si ii confirmase ca dupa mai bine de 3 ani de cand isi exprimase Mihai intentia, in sfarsit aparuse pe neasteptate o oportunitate de promovare in grup. Urma sa preia divizia Europa Centrala si de Est cu sediul la Praga. Data inceperii 1 iunie. Peste doua luni. ‘Trebuie sa-i spun Anei’ isi zise. ‘Nu mai pot astepta nicio clipa.’ Privi calendarul si zambi amar in sinea lui: ‘Ce mai pacaleala de 1 aprilie’. Desigur ca Ana stia ca ceva nu e in regula, Mihai isi daduse seama ca nu fusese in apele lui de la discutia cu Paul.
Trase sertarul biroului si scoase cutiuta de bijuterii. O deschise si privi o clipa la pietrele micute. Era cadoul pentru aniversarea lor de doi ani. Il luase din timp, mai era pana la sfarsitul lunii mai. Anul trecut ii daruise un medalion cu granate care Anei ii placuse la nebunie. Il purta oricat de des putea, desi avea multe podoabe, de toate culorile. Bijuteriile erau una din slabiciunile ei. Nu trebuia sa fie scumpe, dar bunul-gust era obligatoriu. O auzise o data spunand ca ar fi frumos sa aiba cu ce asorta pandantul. Ii luase o pereche de cercei, iar apoi ii cazusera ochii pe un inel. Nu era un inel de logodna (stia ca dupa experienta trecutului, Anei i-ar fi displacut gestul), ci rotund ca o verigheta si batut in pietre. Fara sa stea pe ganduri il cumparase si pe acela. Baga cutiuta eleganta in buzunarul sacoului si se pregati de plecare.
Pe drum se gandi la ce ii povestise Ana despre relatia cu Dorian si se gandi daca ea nu se va simti inca o data abandonata.
Ana fusese un copil singuratic. Situatia de acasa o fortase sa traiasca intr-o lume a ei. Se apropia greu de oameni. La varsta adolescentei, cand colegii si colegele ei incercau primele tentatii si isi traiau anii de rebeliune, Ana isi petrecea timpul intre scoala, casa, spital si bibloteca. Ii placeau nespus de mult cartile. Erau refugiul perfect. Mai ales dupa moartea mamei, pe cand ea abia implinise 15 ani.
Intr-o zi, prin clasa a XI-a, un coleg de clasa, Dorian, o aborda la iesirea din biblioteca intr-o sambata insorita de primavara si ii propuse sa iasa impreuna ‘la un suc’. Ii marturisi inrosindu-se ca o urmarise o vreme si ii invatase programul.
Ana accepta, caci Dorian era un baiat inteligent si linistit. Uitandu-se la el cu atentie, chiar i se paru si aratos.
Relatia lor a evoluat de la studiat impreuna pentru bac, la plimbari de mana, sarutari in parc, mers la film si explorari ale sexualitatii ascunsi in intunericul salii de cinema. Apoi intr-o zi, in primul an de studentie, Ana i se darui cu totul.
Fu o experienta ciudata, caci niciunul din ei nu stia exact ce sa faca. Dar invatara impreuna sa-si cunoasca trupurile.
La sfarsitul facultatii, Ana primi un inel de logodna si cu el promisiunea unui viitor impreuna. Nu aveau o data stabilita pentru formalizarea relatiei lor. Dar nici nu simteau ca trebuie sa se grabeasca in vreun fel. Astfel ca relatia lor continua in liniste in timp ce isi construiau cariere in multinationale.
***
De la o vreme, Dorian era din ce in ce mai ocupat. Se intalneau mereu la el in apartament, caci tatal Anei nu pleca niciodata. Faceau dragoste din ce in ce mai in graba. Ana simtea ca ceva nu e in regula. A incercat sa discute cu Dorian. El nu vedea nimic in neregula si dadea mereu vina pe stresul de la birou.
Intr-o seara, cand statusera mult peste program, prietena ei Alexandra ii propuse sa bea ceva impreuna ca sa mai uite de stres. Mersera la intamplare intr-un bar din apropiere si comandara cate un Martini. Caldura alcoolului ii dezlega limba si Ana ii marturisi Alexandrei grijile ei in legatura cu Dorian. Stia ca Alexandra nu-l placea. Dar simtea nevoia sa se descarce. Cum povestea, observa cum pe fata Alexandrei aparu o expresie stranie. Ii surprinse privirea si se intoarse. La o masa intr-un colt intunecat era Doru cu o roscata imbracata elegant mirosind de la o posta a bani. O saruta si isi misca mainile pe corpul ei intr-un mod familiar, iar ea ii raspundea in acelasi fel, cu un zambet de incantare pe chip. Ana simti cum i se face rau. Incurajata de alcool se duse la masa lor si statu acolo pana o observara. Dorian isi reveni repede din surpriza si o prezenta pe Ana drept fosta (!) lui prietena. Vicki – asa se numea roscata – ii spuse ca ii pare bine sa o cunoasca si ca Dorian suferise mult dupa despartirea (!) lor. Si mai adauga ca spera sa aiba toti o relatie ‘civilizata’. Ana stranse buzele oprindu-si vorbele amare. Se apleca sa-l sarute pe Dorian pe obraz si, soptindu-i la ureche sa nu o mai caute niciodata, ii strecura in buzunar inelul de logodna. Asa se terminara 8 ani de iubire pentru un om pe care il vazuse transformandu-se din baiat in barbat si in care avusese incredere oarba.
Nimeni nu se mai apropie de Ana de atunci. Toti care ii posedara trupul in anii urmatori vazura numai o femeie frumoasa si inteligenta, nimic insa din sufletul ei.
Pana in seara aceea de mai cand un barbat brunet cu voce sexi si ochi patrunzatori intra in viata ei si, conform spuselor Anei, i-o dadu peste cap. In sensul cel mai bun posibil.
“Rolul artistului este sa puna intrebari, nu sa dea raspunsuri la ele.”
Anton Cehov, dramaturg, nuvelist (29 ianuarie 1860- 1904)
Astazi ma simt ca o pasare parasita de perechea ei.
Te astept in cuibul nostru. Revino!
Am citit despre sunetele pe care le scoate Pamantul cand este lovit de vantul solar. Se spune ca acea mangaiere a Soarelui are puteri vindecatoare pentru planeta.
Am ascultat Cantecul Pamantului si mi s-a parut a fi o melodie linistitoare. Asa este si vocea ta pentru mine. E o incantare pentru suflet sa te ascult cum ma alinti.
Mi se strange inima la gandul zilei in care vocea ta va susura in alte urechi cuvinte de dragoste. Nu stiu ce voi face in lipsa acestui medicament, fara de care as putea atat de usor ramane.
Cred ca am sa te inregistrez.
Cantecul Pamantului – sursa neverificata de pe Internet; accesarea se face pe pe propriul risc si pe propria raspundere
“Cine sunt eu pe lumea aceasta? A, aceasta este marea enigma.”
Lewis Carroll, scriitor, matematician si fotograf (27 ianuarie 1832 – 1898)
Scoala Vietii ne invata ca a-i servi pe ceilalti reprezinta motivul pentru care traim. Intelesul vietii noastre este sa le fim de folos altora.
Imi face placere sa ma preocup de tine si de nevoile tale. Esti unul din scopurile cele mai bune pentru care imi iau timpul necesar.
Si nicio clipa nu e pierduta atunci cand e vorba de tine.
Haide sa vorbim deschis despre sentimentele pe care le traim. Despre visurile, dar si despre ingrijorarile noastre.
Haide sa nu ne mai pierdem vremea cu nimicuri. Sunt un scut bun si un exercitiu necesar uneori, dar sa nu abuzam de discutiile superficiale.
Haide sa nu ne purtam intre noi ca doi participanti la un bal mascat.
The World in My Words 