Povestea balerinei cu parul de aur

Era nu demult o balerina foarte talentata. Parca avea baletul in sange, caci ori de cate ori se afla pe scena, privirile tuturor erau captate de miscarile ei gratioase. Devenea greu ca spectatorii sa mai poata urmari pe altcineva cu aceeasi fascinatie.

Balerina avea un par lung auriu, care stralucea efectiv in luminile reflectoarelor. Asa se face ca fusese supranumita Balerina de Aur, atat datorita culorii parului, cat si a talentului sau remarcabil.

Compania la care dansa era cea mai buna din vremea aceea, astfel incat multe din celelalte balerine aveau resentimente fata de ea pentru ca nu reuseau sa iasa in evidenta mai niciodata, oricat se straduiau.

In special una din ele isi vedea visurile ruinate de prezenta Balerinei de Aur. Ea baleta de mic copil si isi sacrificase copilaria si toata viata pentru a ajunge prim-balerina, lucru ce parea imposibil atata timp cat era nevoita sa danseze alaturi de Balerina de Aur.

Aceasta balerina era o roscata cu tenul plin de pistrui, prilej de gluma printre colegele ei, care obisnuiau sa o strige Balerina Roscovana, ceea ce o indarjea si mai tare in planurile ei de a demonstra tuturor ca e cea mai buna balerina, desi era cea mai tanara dintre ele.

Saptamanile si lunile treceau, iar Balerina de Aur continua sa culeaga ovatiile spectatorilor si sa joace rolurile principale in spectacole. Balerina Roscovana decise sa ia masuri.

Intr-o zi, ii ascunse Balerinei de Aur poantele, si prin urmare ea fu nevoita sa danseze cu unele de rezerva, cu care nu era atat de obisnuita. Inainte de spectacol, in minte i se strecura gandul ca poate nu va putea dansa la fel de bine, si chiar asa se si intampla.

Intr-o alta zi, ii disparu costumul croit pe masurile ei chiar inainte de spectacol. Trebui sa aleaga un alt corset si tutu, si pe parcursul spectacolului se simti ca si cand ar fi dansat in hainele altcuiva. Se putu observa ca ceva o deranja, caci miscarile ei isi pierdura cumva din fluiditate.

Punctul culminant il trai atunci cand, spalandu-se inainte de un spectacol in baia teatrului, observa ca parul i se colorase intr-o nuanta caramizie. Descoperi atunci ca samponul fusese inlocuit cu vopsea de par. Nemaiavand timp sa repare dezastrul, iesi asa pe scena, iar multi spectatori nici nu o recunoscura. Dansul se dovedi si el un dezastru in seara aceea.

Balerina de Aur cazu in depresie, nu mai vorbi cu niciuna din colegele ei, suspectand-le ca se intelesesera sa-i faca viata un chin. Nu intelegea ce i se intampla, caci ea isi vazuse mereu de treaba ei si se purtase civilizat cu toata lumea. Spectacolele devenira din ce in ce mai nereusite si deja presa scria despre declinul ei si despre nevoia de a i se gasi o inlocuitoare. Publicul astepta o noua stea.

Directoarea companiei, care ii fusese profesoara de balet multi ani, intelese ca ceva nu e in regula si intr-o seara o lua de-o parte ca sa o descoasa. Afla astfel despre toate sicanele prin care trecuse balerina. Totusi, directoarea nu-si explica de ce Balerina de Aur fusese afectata de acele intamplari. Vorbind in continuare cu fata, isi dadu seama ca ea depindea mult de o anumita ordine a lucrurilor, in care totul se desfasura intr-un fel cunoscut. Fie ca era vorba de gesturi sau de obiecte, trebuia sa existe un element de familiaritate. Noul, necunoscutul o speriau si o faceau sa-si piarda increderea in sine.

Directoarea ii propuse fetei un experiment. O chema in duminica imediat urmatoare la teatru, cand nu se afla absolut nimeni acolo in afara de ele doua. Ii oferi balerinei un costum si poante noi-noute, apoi o lega la ochi. Ii puse cea mai grea piesa din repertoriu si ii spuse sa danseze ca si cand ar fi in timpul celui mai important spectacol din cariera ei.

O filma, iar la final o puse sa priveasca filmul, singura. O ruga sa il urmareasca de cate ori va fi nevoie pana isi va face o parere clara despre cum fusese dansul ei si apoi sa discute impreuna concluziile.

Dupa doua ore, la usa biroului directoarei batu o persoana de nerecunoscut. Balerina de Aur radia de bucurie. Cu o incantare profunda in glas ii spuse fostei sale profesoare ca dansul fusese pur si simplu perfect. Aceasta ii zambi si rase un pic de ea, intreband-o daca nu au ros-o poantele sau daca nu a mancat-o pielea de la costumul nou. Nici vorba de asa ceva, tot ce auzise fata fusese muzica si tot ceea ce simtise fusese impulsul de a se misca in ritmul ei.

La urmatorul spectacol, aparu cu parul vopsit negru ca pana corbului si debordand de veselie. Desi nu-si gasi lucrurile, bucuria nu-i disparu nicio clipa de pe chip. Celelalte balerine o priveau mute de uimire, in special Balerina Roscovana se pregatise pentru un episod de isterie lacrimogena.

Balerina se imbraca cu ce gasi, intra pe scena si dansa absolut desavarsit. Publicul o aclama indelung si intreaga trupa o aplauda la scena deschisa, inclusiv Balerina Roscovana, care admise in sinea sa ca rivala ei era un model artistic de admirat si de urmat.

Balerina de Aur revenise! De fapt, nu plecase nicaieri, si din ziua aceea, nu mai lasa pe nimeni si nimic sa o tulbure. Cat timp se afla pe scena, erau numai ea si dansul.

Ea era dansul.