Dumnezeu se confeseaza oamenilor: Iertarea

Zilnic, aud de mii de ori: “Doamne, iarta-ma!” si Ma intreb daca oamenii ce cauta iertarea stiu ca in primul rand trebuie sa o caute la cei fata de care au gresit. Sigur, aflu si de cazuri in care, desi li se cere iertarea, unii raspund: “Sa te ierte Dumnezeu, ca eu nu pot”. Asta chiar e buna, sa-i fie mai usor lui Dumnezeu sa ierte decat unui om.

Circula o vorba care spune ca “Greseala recunoscuta este pe jumatate iertata”. Asadar, de ce le e atat de greu oamenilor sa ierte, pana si jumatati de greseli? Poate isi imagineaza ca ei nu vor gresi niciodata sau ca nu vor gresi in felul acela. Sunt foarte tentat sa le demonstrez contrariul…

Pe de alta parte, e posibil sa nu isi dea seama cat de vindecatoare este iertarea si atunci staruie in incapatanarea de a suferi din cauza celor intamplate si de a nu se elibera de povara aceasta teribila a neiertarii. De foarte multe ori oamenii gresesc fata de alti oameni, chiar si fata de cei mai dragi dintre ei, fara intentia de a-i face sa sufere. Atunci cand suferinta se produce, unii dintre ei sunt surprinsi de efectele ei devastatoare asupra celui ranit de greseala. E o lectie aici despre responsabilitatea pentru greseli, insa aceasta este o alta poveste.

Va indemn ca atunci cand sunteti in situatia de a ierta pe cineva, sa va aplecati asupra acestor vorbe si sa le patrundeti intelesul: “Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri”. Data viitoare cand gresiti ceva si va rugati Mie pentru iertare, amintiti-va si cate le-ati iertat celorlalti.

Apoi, sigur ca mai e o vorba cum ca “A gresi e omeneste; a ierta, dumnezeieste”, insa sper ca voi stiti ca sunteti scanteie divina si ca Sunt mereu in voi. Asa ca, iertati din toata inima si n-o sa va para rau.

 

To err is human to forgive divine

 

Advertisements

One thought on “Dumnezeu se confeseaza oamenilor: Iertarea

  1. Omul, în esenta perceptiei existentei lui relative, are la origini carectere dumnezeiesti absolute, sfinte, atemporale, ascunse în profunzimea propriului sine, însa putini sunt cei ce-si cauta aceaste valori absolute ascunse în ADN-ul din interiorul tainic si paradoxal al fiintei lor, ignorând Cuvântul lui Dumnezeu în care se gaseste taina vietii si a fericirii vesnice.
    Înainte de a ierta pe altii este necesara introvertirea personala, cercetarea, descoperirea sinelui rebel, neascultator, pacatos, departat de Tatal Creator, si reformarea, transformarea, EGO-ului (orgoliului) materiei moarte de pamânt “tarâna” incompatibila cu Spiritul Sfânt, pamânt (materie) care s-a revoltat împotriva cerului, al Tatalui Creator Atotputernic si al constientizarii perceptiei Vietii rational-sentimentale prin cele cinci simturi primare, relative, trecatoare…
    Avem însa, prin întruparea Cuvântului Sau (Hristos) de doua milenii fiecare liberul arbitru, accesul liber de a manânce din Pomul Vietii, traind o noua viataperceptie al celui de-al saselea simt prin Credinta în Cuvânt,elevata de IUBIREA neconditionata, ierându-ne mai întâi sinele propriu , abia apoi va fi în masura sa-i iertam pe cei apropiati noua.
    Fii binecuvântata, draga Iris !

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s