Toate cartile sunt carti de povesti

Abecedar

Coperta Abecedarului dupa care am invatat sa citesc

Nu cred ca m-am gandit vreodata la carti* asa cum, copil fiind, ma gandeam la lucrurile ce ma inconjurau, punand intrebari despre cum au fost create si la ce folosesc. Cartile parca nu au avut niciodata nevoie sa fie explicate: erau acolo, mereu pregatite sa deschida usi spre aventura, spre taramuri magice, spre emotii necunoscute ori spre intelesuri noi.

Pentru cineva care a crescut inainte ca internetul sa devina aproape unica sursa de informare, bibliotecile erau spatiile in care mintea flamanda isi gasea hrana de toate felurile. Privind retrospectiv, as putea spune ca niciun gen literar nu mi-a ramas strain.

In acelasi timp, pentru un copil introvertit, mersul la biblioteca era ocazia perfecta de a cunoaste oameni fara a fi nevoie sa interactionez cu ei. Era simplu, alegeam o carte, incepeam sa citesc si dintr-o data eram intr-o lume plina de tot felul de personaje, in care ma regaseam sau care ma intrigau.

Am citit enorm in copilarie si adolescenta. Cititul, dintre toate activitatile accesibile intr-o tara comunista, era ceea ce iubeam sa fac cu adevarat, la orice ora si in oricare circumstante. Pe de alta parte, si acum imi scapa intelegerea deplina a modului in care fiecare carte se integra in universul meu. Stiu ca sunt acolo undeva, dar nu le mai pot regasi in individualitatea lor.

O mare parte din ceea ce sunt se datoreaza cartilor pe care am avut sansa sa le deschid si in care m-am cufundat la un moment dat pentru a iesi, la final, cu mai multa cunoastere si intelegere asupra lumii, precum si cu mai multe intrebari despre viata si sensul ei. Orice carte buna naste intrebari, povestea din carte nu se opreste la “Sfarsit”.

Daca ar fi sa aleg un singur lucru pe care l-am invatat din carti, acela ar fi ca totul este o poveste. Toate cartile scrise vreodata sunt carti de povesti. Suntem povesti si avem povesti de spus.

Nu stiu care a fost exact momentul in care am simtit ca trebuie sa scriu. De undeva, povestile au inceput sa se iveasca si sa se scrie. Mai sunt, sigur mai sunt de venit. Abia astept sa le cunosc si eu. 🙂


* 23 aprilie este Ziua Internationala a Cartii, prilej de a reflecta la ceea ce inseamna cartile pentru mine.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s