Capitolul XIX – un alt final

Mihai nu mai astepta nicio clipa. Isi facu bagajele, il suna pe fratele lui George si ii ceru masina, apoi se duse la tatal Anei ca sa incerce sa afle mai multe detalii despre locul unde se afla Ana, caci doar din carte era imposibil de determinat. Cand il vazu, acesta incerca sa-i tranteasca usa in nas, dar Mihai reusi sa-l opreasca.
‘- Domnule Stan, daca nu dvs., cine altcineva poate sa stie cum e sa iubesti o femeie din toata inima? Credeti-ma ca o iubesc pe Ana la fel de mult cum ati iubit-o pe mama ei. Spuneti-mi unde o gasesc! Nu se spune ca oricine are dreptul la o a doua sansa? Si noi avem.
‘- Ai dreptate, Mihai. Ana se simte mizerabil fara tine. E la vechea noastra casa de pe malul marii. Ai aici adresa. Dar daca se mai intampla inca o data sa o ranesti in vreun fel, eu te caut si te omor!’ ii spuse el amenintator, ca un tata veritabil al unei singure fete.

Drumul catre mare i se paru nesfarsit. Depasi viteza legala si fu oprit de Politie. Amenda il calma si conduse mai prudent.

Cand ajunse in dreptul casei, opri motorul si inspira adanc de cateva ori. Inima ii batea in piept nebuneste. Poarta era incuiata, suna indelung, dar nu primi raspuns. Vecina de vizavi iesi pe poarta casei ei chiar atunci:
‘- Pe cine cautati?’ il intreba ea.
‘- Buna ziua, pe Ana’, raspunse el.
‘- Ana trebuie sa fie la mare pe la ora asta’, il informa femeia.
‘- Va multumesc frumos, la revedere’, ii zise el si pleca pe jos spre plaja.

Plaja era destul de pustie la ora aceea. Crepusculul facea sa-i fie din ce in ce mai greu sa distinga persoanele. Nu-i lua mult insa sa o descopere la capatul digului. Sedea pe o piatra cu fata spre mare si vantul ii rascolea parul. Avea pe ea un sal ce-l strangea la piept – probabil ca i se facuse frig.

Merse pana se gasi in spatele ei. Ana era atat de adancita in ganduri incat nu-l auzise. Atunci se apropie si mai mult si o lua in brate asa din spate, sprijinindu-si obrazul de al ei. Ii fusese atat de dor de trupul ei cald.
‘- Ai venit’, sopti Ana.
‘- Nici nu se putea altfel. Mai am de petrecut cu tine pe langa cei doi ani si restul vietii.’

Ana ii lua mainile si i le puse pe pantecele ei, spunandu-i: -‘Nu doar cu mine, cu noi.’

Ramasera imbratisati, invaluiti de intunericul ce aducea un sfarsit. Sfarsitul unei zile si ceva mai mult. Ei erau insa impacati in suflete, caci stiau ca de a doua zi urmau sa o ia de la capat. In doi…plus.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s