Capitolul XVIII

In septembrie ceda insistentelor familiei si isi lua un scurt concediu ca sa-si petreaca ziua de nastere cu ei. Toata lumea parea bucuroasa sa il revada dupa mai bine de doua luni de absenta. Ana era subiect tabu si il respectara toti. Cu o singura exceptie. Nepotica lui in varsta de 6 ani, Maria, il intreba unde este Ana. Maria o iubea pe Ana pentru ca se juca cu ea mereu cand se vedeau; Ana ii indeplinea toate dorintele, facea pe zana sau juca rolul pacientei sau cumpara de la ea o gustoasa limonada imaginara. Mihai ii spuse ca Ana nu putuse sa vina. Nu putea rosti cu voce tare ca Ana nu o sa mai vina niciodata la reuniunile de familie.

Dupa cina si tort si pupaturi Mihai pleca spre apartamentul lui, dar iesind afara in aerul cald de toamna timpurie se decise sa se plimbe o vreme prin oras ca sa-si limpezeasca gandurile. Avea 35 de ani si era singur cuc. Desi dupa cum simtea in suflet, era inca legat de Ana si nici nu voia sa fie liber de ea.

Pasii il dusera pe strazile din Centrul Vechi, unde se plimbasera nu o data in cautare de subiecte de fotografiat. Fotografia era un punct de interes comun, pentru Ana mai mult un hobby, dar pentru Mihai o veritabila pasiune. Pierdut in ganduri se opri in fata unei mici librarii cochete. Ce mult ii placea Anei sa citeasca! In vitrina ii atrase atentia coperta unei carti ce semana foarte mult cu o fotografie mai veche a sa. Era reprezentarea grafica a unei banci de lemn, asa cum se gasesc in parcuri peste tot in tara. Pe banca goala aflata sub un copac si luminata discret de un lampion era desenata cifra 2. Acesta era titlul cartii, “Doi”, iar autoarea nu era alta decat Ana Stan. Lui Mihai i se opri inima in piept. Libraria era evident inchisa la ora aceea. Ii venea sa sparga geamul si sa ia cartea cu el.

Se duse acasa si numara orele pana se facu ziua. Dormi iepureste in noaptea aceea. La ora deschiderii era in fata librariei, cumpara cartea, se intoarse in apartament si incepu s-o citeasca. Dedicatia ii facu inima sa bata cu repeziciune: “Lui M, langa care visez sa stau pe banca in parc”. Pe coperta era o fotografie-portret in care Ana purta la gat pandantul cu granate primit de la el. Mihai stia ca Ana scria un roman, dar habar nu avea ca era chiar povestea lor. Si ce noroc ca avea legaturi cu lumea editurilor, ca sa fie publicata atat de repede. Nu avea nicio indoiala in ceea ce priveste talentul ei, caci Ana ii mai citea din povestile si textele pe care le posta pe blog, el era mereu primul ei cititor.

Open-Book

Cartea debuta cu prima intalnire intre eroina cartii si viitorul sau iubit:

Avionul era din nou ocupat aproape la capacitate maxima. Ajunse in dreptul locului sau. La margine era deja asezat un barbat brunet, imbracat impecabil si indubitabil ca un om de afaceri. Statu pe culoar asteptand ca el sa-i permita sa ajunga la locul de la fereastra, asa cum si-l alegea mereu. Intr-un final, barbatul se ridica si cand trecu pe langa el simti mirosul unui parfum innebunitor. Dupa ce se aseza, il privi cat de discret posibil, caci curiozitatea i se desteptase. Avea in jur de 35 de ani, sigur sub 40. Nu purta verigheta.

Barbatul nici nu o baga in seama. Se apleca si scoase din servieta o revista. O deschise si incepu sa citeasca. Ridicand usor din umeri, isi scoase si ea kindle-ul si se prefacu adancita in lectura. Dupa cateva clipe se uita inspre el si privirile li se incrucisara. Ii zambi fascinata de ochii lui aproape negri ce pareau sa ascunda profunzimi nebanuite. Barbatul ii zambi scurt si se intoarse la revista, care asadar se dovedi mai interesanta.

Decolara si curand incepu servirea cinei si a bauturilor. Cand insotitoarea de bord ajunse in dreptul lor, ea ceru in germana un ceai. Dupa o scurta conversatie primi apa plata, intrucat nu aveau ceai de fructe. El ceru tot apa.

Cand il auzi vorbindu-i, simti cum mii de fluturi ii zboara prin stomac in toate directiile. Avea o voce joasa, catifelata, ce o facu sa-i zboare mintea instantaneu la o imbratisare pasionala intr-o camera luminata de lumanari si cu muzica in surdina. Ea ii raspunse si continuara conversatia fara oprire. Cuvintele treceau de la unul la altul cu usurinta. Nici nu simtira cand trecu timpul, iar anuntul pilotului ca se pregateau de aterizare ii lua pe nepregatite. Tacura amandoi brusc. Facura schimb de carti de vizita si incheiara discutia cu un ‘cine stie, poate ne mai vedem’ neangajant.

In noaptea aceea, ea visa niste ochi caprui-negri ce o priveau si o dezgoleau complet, pana in strafundurile sufletului.

Urmatorul capitol descria cum incepe relatia dintre cei doi protagonisti, imaginand un posibil schimb de mesaje intre ei, dar care in esenta era apropiat de ce se intamplase in realitate:

A doua zi putin dupa pranz telefonul ii semnala primirea unui sms.
“Eu stiu sigur ca ne vom vedea.” 
Nu era semnat, dar ea avea deja numarul lui in memoria telefonului. 
“Ce te face sa fii atat de sigur?” ii raspunse ea imediat. 
“Nicio femeie nu a refuzat pana acum o intalnire cu mine :)”
“Atunci sa nu fiu eu prima…desi m-ar tenta sa vad ce ai face in cazul unui refuz”. 
“M-ai gasi la usa ta”. 
“Nu e nevoie. Unde si cand vrei sa ne vedem?” 
“Oh a fost mult prea usor. Inseamna ca testele vor veni mai tarziu”.
“Desigur, doar ce credeai? :)”
“Parcul Herastrau este ok? Duminica la 9:00.”

Asa incepuse. Cu o calatorie cu avionul si o plimbare in parc. Apoi se apropiasera incet, dar sigur, pana la momentul cand devenira iubiti “cu acte in regula”. Mihai nu indraznise sa o intrebe niciodata pe Ana ce simtise atunci, caci desi nu era deloc retinut in pat, avea totusi o timiditate cand venea vorba despre discutarea subiectelor “delicate”. Era sigur ca actul sexual in sine fusese satisfacator, insa nu fu deloc pregatit pentru marturisirea pe care o gasi in carte:

Tot timpul m-am simtit de parca pluteam si ca aveam cel mai frumos vis. Sarutarile lui ma faceau sa-mi doresc sa ma sarute inca o data si inca o data, atingerile lui ma faceau sa-mi doresc sa ma atinga si mai mult, miscarile lui inlauntrul meu ma faceau sa-mi doresc sa nu paraseasca nicicand locul acela unde se potrivea perfect ca si cum corpul meu fusese creat special pentru el. Traisem pana atunci in amortire si el m-a trezit.

Totul era acolo. Toata povestea lor. Citi fara intrerupere pana simti ca il ustura ochii. Facu o pauza si apoi relua lectura, caci nu se putea opri inainte de a sti finalul. Ajunse la momentul pierderii copilului si acolo gasi remuscarile Anei cu privire la faptul ca nu discutasera deschis despre ce se intamplase. Ii parea rau de faptul ca se inchisese in ea si ca il ‘pedepsise’ pe el, ca procedase exact in mod contrar tuturor datilor cand ea ceruse ca ei sa discute deschis despre tot ce se intampla in relatia lor. Dar mai presus de orice regreta enorm decizia de a se rupe cu totul de el. Si relata cat de pustie ii era viata fara el. Cartea se incheia cu descrierea unui loc de la malul marii in care eroina spera ca intr-o zi iubitul ei s-o gaseasca si sa o ia impreuna de la capat.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s