Capitolul XVII

Primele saptamani trecura cumplit de greu. Ii scrise si ii telefona in fiecare zi, pana cand incepu sa primeasca mesaje de genul: “numarul format este nealocat”, “eroare adresa invalida”. Se cufunda literalmente in munca, petrecand cam 16 ore pe zi la birou si mergand in apartamentul alocat de companie doar ca sa doarma. Un somn greu, cu vise ciudate sau veritabile cosmaruri, din care se trezea transpirat si tremurand, mereu cu sentimentul apasator al pierderii ei.

De multe ori se intreba de ce, de ce, de ce ca intr-o mantra a durerii. Uneori i se parea ca o uraste pe Ana, dar apoi isi dadea seama ca nu putea sa simta pentru ea decat iubire. Iar durerea revenea si il sfasia. Ce nu putea sa-i ierte, pe langa faptul ca nu il avertizase deloc cu privire la decizia ei, era ca ii luase aproape toate amintirile (cele fizice cel putin). Curand dupa sosirea la Praga constatase ca ii lipseau toate fotografiile cu ei doi. De pe hardul extern pe care avea salvata intreaga arhiva nu existau din ultimii doi ani decat fotografiile facute in calatoriile sale de unul singur. Scapase o singura fotografie, cea pe care o tinuse la birou si pe care o luase in ultima zi si o pusese direct in bagaj.

Era o fotografie facuta de el intr-o zi insorita cand iesisera sa se plimbe prin padurea Baneasa. Le era draga zona aceea, caci acolo se plimbasera adesea impreuna. In ziua cand o fotografiase, Ana fusese foarte vesela. O surprinsese privind spre el cu zambetul luminandu-i intreaga fata. Zambetul acela nimeni si nimic nu il putea sterge din sufletul lui. Cea mai rea zi se imbunatatea imediat ce se uita la chipul ei emanand pura bucurie.

Alone-couple-forest-Favim.com

Sursa foto: favim.com

Apoi ii veni in minte prima intalnire in parc. Amintirea ii cauza ameteala ori de cate ori se gandea la cum se simtise mergand cu ea de mana prin aerul proaspat si cum o sarutase lipind-o de un copac, simtindu-i trupul de femeie vie prin tesatura subtire a hainelor. Atunci, in momentul acela si in locul acela se indragostise si tot ce urmase intre ei nu reprezentase decat o confirmare, iarasi si iarasi, a faptului ca era iremediabil si irevocabil indragostit de Ana.

Simtea multa nostalgie privind acum la acea fotografie. Pana la urma, ce este nostalgia daca nu iubirea care ramane. Iubirea aceea Ana nu i-o putea lua inapoi.

La birou afisa o detasare emotionala care il epuiza profund. Echipa manageriala era alcatuita din 4 directori (financiar, vanzari si marketing, operatiuni si juridic-administrativ). Il primisera mai bine decat se asteptase si gasisera curand un flux de lucru pe baza caruia construira o buna relatie profesionala. Directorul financiar, Pavel, era un barbat trecut de 45 de ani, casatorit cu doi copii, o fata si un baiat. Era o persoana serioasa, dar avea un umor fin reusind deseori sa destinda atmosfera cu o gluma bine plasata. Ieseau uneori seara la o bere si lui Mihai ii facea bine compania lui. Pavel il simtise ca isi revenea dupa o despartire (oare ii era scris in frunte?), dar nu il intrebase nimic; discutau despre orice, numai despre femei nu. In schimb Vera, directoarea de vanzari si marketing incerca pe toate caile sa-i atraga atentia. Era o femeie frumoasa cam de varsta lui, poate chiar cu cativa ani mai mare, necasatorita si aparent singura. Supla, de inaltime potrivita si mereu eleganta, intorcea privirile barbatilor pe unde trecea. Ii propusese direct lui Mihai – Mike cum ii ziceau toti, caci nu-i puteau pronunta corect numele – sa ia cina impreuna. Desi el o refuzase politicos, ea parea ca nu era pregatita sa cedeze prea usor. De operatiuni se ocupa Jiri, un barbat tanar (nu avea mai mult de 27 de ani), extrem de dinamic. Era tot timpul in miscare si avea o viata amoroasa prea plina ca sa aiba timp de socializare cu colegii de munca. Milena coordona problemele juridice si administrative. Era o doamna draguta ce se apropia de 60 de ani. Avea doi baieti si era deja de trei ori bunica. Se grabea sa ajunga acasa si probabil ca visa la pensie mai des decat trebuia.

Intr-o seara pe la sfarsitul lui august, cand Mihai simtea ca ii ajunsese pana peste cap dorul de Ana, Vera ciocani la usa biroului sau. Intra si ii spuse hotarata:
‘- Nu te mai las sa ma refuzi, te scot in oras. Ca sa cunosti Praga cu adevarat trebuie sa mergi insotit de un localnic!’
Mihai vru sa-i raspunda ca nu are timp, dar apoi accepta si stiu pe data ca trecuse un prag. Mersera impreuna cu taxiul la un restaurant ales de Vera.
Se simti bine in compania Verei. In virtutea meseriei, era o persoana care stia sa se faca placuta, sa intretina conversatia si o atmosfera relaxata. Baura un vin alb local si seara trecu pe nesimtite. Cand se termina sticla, Mihai ii sugera sa incheie cina si ii multumi pentru invitatie. Vera il ruga sa o conduca acasa, caci nu locuia departe. Ajunsi in fata locuintei ei, Vera il invita inauntru. Parca impins de o forta necunoscuta, o urma in casa. Era o constructie micuta si cocheta, amenajata cu mult bun-gust. Vera ii oferi ceva de baut si puse in surdina muzica de jazz. Dupa aceea, fara prea multe ezitari, se apropie de el si incepu sa il sarute. Mai intai Mihai ramase imobil, dar instinctele intrara in actiune si ii raspunse la saruturi, apoi o intreba incotro se afla dormitorul. O lua pe sus fara efort si o aseza pe pat, incepand sa o dezbrace. La randul ei, Vera ii scotea hainele de pe el si in scurt timp ramasera goi privindu-se.
‘- M-ai luat pe nepregatite, isi dadu seama Mihai, nu am prezervative’.
‘- Nicio problema, am eu’, il linisti Vera si ii inmana pachetelul patrat.
Lui Mihai i se parea ca vede un film. O patrunse si se misca in ea facand miscarile corect, dar nesimtind nimic. O astepta sa termine si o urma curand, explozia fiind una cauzata strict de satisfacerea unei nevoi primare, pe care si-o reprimase de atatea saptamani.

Se lasa o tacere lunga, intrerupta de Mihai care i se adresa Verei cu o voce rece, dar incercand sa gaseasca cuvinte cat mai blande:
‘- Vera, iti multumesc si te rog sa ma ierti cand iti spun ca asta nu se va repeta. Imi pare rau, m-am grabit acceptand sa facem sex cand eu nu sunt disponibil emotional.’
‘- E in regula Mike, mi-am dat seama ca ai o femeie neuitata in trecutul tau. Am sperat ca pot sa te fac sa o uiti. Dar iti sunt recunoscatoare ca nu ma amagesti. Sa ramanem prieteni’.
‘- De acord, Vera, de prieteni am mare nevoie’, incheie Mihai, se imbraca rapid si parasi casa Verei.

O parte din el se simtea ca un tradator, ca si cum o inselase pe Ana. O alta parte ii spunea ca e nebun, putini barbati sanatosi de varsta lui ar putea rezista atata timp fara sex. Un lucru era sigur insa, Mihai nu credea ca va mai putea face prea curand (sau vreodata) dragoste cu o alta femeie. Experienta acelei seri ii demonstrase – daca mai era nevoie – ca Ana era singura care il facuse sa inteleaga diferenta esentiala intre sex si iubire sau altfel spus, era cea care il facuse sa vada cat era de minunat sexul insotit de iubire. Nu se compara cu nimic altceva. Si el avea nevoie de asta.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s