Capitolul XV

In zilele urmatoare, Mihai o lasa sa se descarce si isi pastra calmul tot timpul. Ana nu fusese niciodata atat de rautacioasa si distanta cu el. Ii interzisese sa mai intre in camera ei (a lor!) si sa faca orice gest de apropiere fizica de ea. Si el resimtea pierderea copilului. O intelegea pe Ana, caci fusese prima ei sarcina. Si pentru el fusese o premiera. Fostei lui sotii nici prin cap nu-i trecuse sa ramana insarcinata (de altfel fusesera si prea tineri), iar in celelalte relatii folosise mereu protectie.

Pe masura ce ziua plecarii se apropia, Mihai incepu sa-si piarda rabdarea. Ii era dor de Ana lui. Nu stia ce sa faca sa “repare” lucrurile intre ei. Isi aminti ca Anei ii placeau surprizele, iar asta ii dadu o idee.

In weekendul ce preceda ultima lor saptamana impreuna, cand Ana parea ca se mai imbunase, ii pregati o surpriza. Ii ceru sa se intalneasca undeva in oras si se bucura ca ea nu-l refuzase. Cand se vazura, nu il respinse cand o lua in brate si o saruta. Apoi o sui in masina lui si o duse la restaurantul unde avusesera prima lor masa de cuplu ‘oficial’.

Anei i se vazu surprinderea pe chip cand parca masina. Nu facu insa niciun comentariu. Intrara in restaurant, care era complet gol. Singura masa aranjata era pentru ei, iar mesele celelalte erau date la o parte astfel incat salonul avea acum un spatiu liber pe post de ring de dans.

‘- Mihai, ce traznai ai mai facut?’ i se adresa Ana zambind cu zambetul ei ce-i era atat de drag.
‘- Totul e perfect legal. Am vrut sa avem cateva ore pentru noi intr-un loc de care ne leaga amintiri frumoase.’
‘- Bine’, ceda ea, ‘ sa inceapa spectacolul. Dupa cum te stiu, nu te-ai oprit la o cina in doi’.
‘- Of iubita, nu-ti pot ascunde nimic’ se caina Mihai un pic pleostit.

Luara loc si ospatarul le aduse meniurile. Amandoi comandara peste. Din solidaritate fata de Mihai, care era sofer, nici Ana nu bau alcool. Rontaiau in tacere (e un fel de-a spune) din snacks-urile puse pe masa pe post de aperitiv. Mihai sparse gheata:
‘- O sa-mi fie foarte dor de tine. Dar o sa vin acasa oricat de des voi putea’.
‘- E in regula, nu trebuie sa vorbim despre asta. Sa ne bucuram de zilele si orele ramase. Si mai ales de aceasta cina delicioasa organizata in cel mai mic detaliu dupa toate regulile seductiei’ il tachina ea.

In restaurant intra un tanar care se indrepta spre Ana cu un blocnotes in mana.
‘- Aveti o livrare, semnati aici va rog’.
Ana privi suspicioasa hartia, dar nu gasi nimic in neregula. Dupa ce semna, tanarul iesi, iar apoi se intoarse imediat impingand o masa pe roti plina de flori. erau toate florile preferate ale Anei: trandafiri, frezii, irisi, liliac, orhidee si multe altele. Un spectacol de culoare. Anei ii dadura lacrimile de emotie. Incaperea mirosea ca o florarie in toata regula.
‘- Multumesc, Mihai, sunt minunate!’ zise ea si se ridica de pe scaun, se duse la el si il saruta lung pe buze, pe obraji, pe frunte si pe ochi, plimbandu-si mainile prin parul lui, asa cum facea in momentele cand il alinta acasa seara dupa o zi grea.

Bouquet-rainbow

Deodata incepu sa cante muzica. Sunetul se auzea din ce in ce mai aproape si in salon intra o mica orchestra care se aseza intr-un colt si interpreta melodiile preferate ale Anei sau cantece ce ii lega pe ei doi. Cand incepu tangoul despre care Ana ii spusese ca e una din dorintele ei ascunse sa il danseze, Mihai o lua de mana si o conduse pe ringul improvizat.
Ana constata cu surprindere ca Mihai exersase dansul. Se miscara la unison si pasiunea din muzica redestepta pasiunea in ochii ei. Era vizibil fericita si chiar ii sopti la ureche:
‘- Sunt foarte fericita!’

Seara se consuma in atmosfera aceea romantica si cand veni vremea de plecare, Mihai ii surprinse Anei o privire melancolica ce contrasta intr-un fel cu declaratia hotarata de mai devreme. Mihai alunga insa orice umbra de ingrijorare, asa ca luara florile (ce incapura cu greu in masina) si plecara spre casa.

O iubi si il iubi cu o frenezie ce paruse uitata, dar care iata ca se retrezise in amandoi ca si cand nu ar fi fost nicicand adormita. Facura dragoste asa in fiecare seara ramasa pana la plecare, fara vreo precautie si fara sa le pese de consecinte.

Totul parea ca revenise la normal.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s