Povestea pescarusului mereu flamand

 

Seagull_closeup

Foto: Ioana-Steluta Manea (Micul Print)

A fost odata o comunitate de pescarusi ce-si ducea zilele intr-o zona salbatica si neprimitoare. In apropiere se mai gaseau si alte comunitati similare, cu care purtau din cand in cand lupte pentru resursele de mancare, insa in general viata lor era netulburata de alti dusmani.

Intr-o buna zi, veni pe lume intr-una din familiile din aceasta comunitate un pui de pescarus cu un penaj deosebit de al celorlalti. Era de o culoare albastru inchis si in lumina capata o stralucire ce atragea privirile tuturor. Intreaga comunitate se bucura de aparitia acestui pui de pescarus. Cu totii cunosteau legenda care prevestea ca aparitia unei astfel de fiinte ar aduce o perioada de prosperitate pentru membrii comunitatii. Aceasta intrucat se spunea ca acest pescarus avea sa creasca mare si puternic, sa isi protejeze semenii si sa ii ajute sa captureze hrana pe saturate.

In asteptarea momentului in care Pescarusul Albastru avea sa realizeze acele lucruri prevestite, comunitatea se mobiliza pentru a-i crea puiului toate conditiile pentru a creste sanatos si fericit. El era primul care era hranit din captura zilei, si era hranit pe saturate. Mai multe pescaruse-mamici aveau grija de penajul sau sa fi mereu curat. Fiecare pescarus cu care venea in contact ii pomenea cat de grozav avea el sa fie. Singurul care nu privea cu ochi buni acest tratament preferential era Pescarusul Batran, cel mai vechi si respectat membru al comunitatii, care folosea orice prilej sa le atraga atentia ca era nevoie de alte metode pentru ca Pescarusul Albastru sa ajunga o pasare de nadejde, independenta si curajoasa. Nimeni nu vru sa-l asculte, socotind ca batranul se simtea putin invidios ca nu mai era cel mai important in comunitate.

Crescand, Pescarusul Albastru deveni o fiinta lacoma si nesabuita. Astepta sa fie servit, manca tot ce primea sau gasea fara sa imparta cu nimeni, de parca ar fi fost tot timpul flamand. Incepusera sa-i placa pescarusele, si pe multe le amagea cu promisiuni de iubire, parasindu-le imediat dupa ce isi satisfacea poftele. Multe plansete si suspine se auzeau in familiile din comunitate din aceasta cauza. Parintii incercara sa-i explice ca nu mai poate proceda in acest fel, ca a venit timpul sa se maturizeze si sa isi ocupe locul in comunitate. In zadar. El radea, le promitea ca lucrurile se vor schimba, insa in realitate nu se intampla nimic diferit.

Intr-o iarna grea, prinsera cativa pesti mari si tocmai se bucurau de reusita cand ii atacara niste pescarusi din alta comunitate, care le furara aproape intreaga prada. In tot acest timp, pescarusul-minune fu de negasit. Suferira mult de foame in zilele urmatoare si multi incepura sa se uita cam urat la Pescarusul Albastru, care nu parea sa aiba vreo problema. Curand aflara si de ce. Isi ascunsese mancare si zbura pe ascuns sa se hraneasca, nepasandu-i de nevoile celorlalti. Aceasta descoperire puse capac.

Mersera la Pescarusul Batran sa se sfatuiasca ce e de facut. Acesta ii asculta cu atentie si, dand din cap cu intelegere, le spuse ca ar avea o solutie, dar ca este una drastica si ca trebuie acceptata si aplicata de toti, uitandu-se in special spre parintii Pescarusului Albastru. Avand incuviintarea tuturor, pusera la cale un plan.

Cum treceau in continuare printr-o perioada dificila in ceea ce priveste hrana, iar Pescarusul Albastru cerea cu obraznicie sa-si primeasca cel dintai portia, Pescarusul Batran il lua deoparte intr-o zi si ii destainui ca el stie un loc unde se afla adunata mancare, dar ca el fiind in varsta nu poate ajunge acolo. Il intreba daca ar fi dispus sa mearga impreuna si sa recupereze acea hrana, iar Pescarusul Albastru fu de acord, gandindu-se ca ii va fi usor sa scape de batran si sa pastreze totul doar pentru el.

Plecara a doua zi in zori si zburara pana la o coasta inalta si stancoasa. Acolo Pescarusul Batran ii arata o intrare destul de ingusta, zicandu-i ca acolo se afla ceea ce cautau. Increzator, Pescarusul Albastru patrunse in acel spatiu, incercand sa se obisnuiasca cu obscuritatea. In spatele sau auzi o bufnitura si, intorcandu-se descoperi ca intrarea fusese acoperita cu o impletitura solida, ce lasa sa patrunda lumina si aerul, insa il tinea blocat inauntru. Realiza intr-o clipa ca se afla in pericol si incepu sa se zbata disperat si sa loveasca cu ciocul in impletitura, incercand sa o dea la o parte si sa iasa. Fara succes insa. Pescarusii, care fusesera ascunsi in spatele stancilor, o fixasera bine.

Pescarusul Albastru striga din toate puterile si arunca vorbe manioase si blesteme catre ceilalti. Si tot se repezea spre iesire crezand ca poate va ceda. Obosit, se prabusi pe sol si isi trase rasuflarea. Auzi atunci vocea Pescarusului Batran care-i spunea ca ei nu doresc sa-i faca niciun rau, dar ca il vor tine acolo pana va intelege de ce fusesera nevoiti sa faca acest lucru si ce anume are de schimbat el pentru ca sa poata fi eliberat.

Urmara zile teribile pentru Pescarusul Albastru. Era furios pe tot si toti si nu intelegea ce i se intampla. Renunta sa mai loveasca in ferecatura. Foamea si setea incepura sa-i dea tarcoale. Dintr-o data, incepu sa planga. Si planse si planse pana ce nu mai avu lacrimi si putere sa se miste. Cazu intr-un somn adanc pentru cateva ore. Avu un vis in care ii aparu un pescarus foarte asemanator lui, cu penaj albastru stralucitor. Acesta nu ii transmise decat un mesaj foarte scurt, si anume ca poate fi ceea ce este.

Pescarusul Albastru se trezi brusc revigorat. Se ridica si se plimba putin, gandindu-se la viata lui de pana acum, la felul cum fusese crescut, la felul cum se purtase. Primise atat de multe din partea tuturor si nu daduse nimic de la el. Simti pentru prima data vinovatie, rusine, remuscare. Trecu insa peste aceste sentimente si isi zise hotarat ca el nu era astfel. Dar cum era de fapt, nici asta nu stia… Stand in liniste si reflectand, auzi susurul unei ape si simti parca o adiere de vant. Isi dadu seama atunci ca se afla intr-un fel de pestera cu doua capete.

Se afla in fata unei alegeri. Putea sa ramana langa gura pesterii pe care intrase, unde avea lumina si siguranta ca semenii sai vor veni sa-l scoata. Ori putea descopere apa si sa-i urmeze cursul pana la cealalata gura a pesterii. Nu-i lua mult sa se decida. Arunca o ultima privire spre lumina si se intoarse pornind in intuneric sa strabata pestera. Fiecare pas il facea cu mai mult curaj si, desi intunericul il apasa ca o povara fizica, avea in sine convingerea ca va reusi. Gasi raul subteran, bau apa pe saturate, iar apoi merse de-al lungul lui pana aproape ca nu-si mai simti picioarele.

Chiar cand era gata sa cedeze, zari o licarire de lumina. Cu forte reinnoite, parcurse distanta ce il mai separa de iesire si in scurt timp vazu lumina soarelui. Planse din nou, de data aceasta de bucurie. Se simtea ca si cum s-ar fi renascut. Dadu sa zboare, dar aripile nu-l ajutara. Cauta in jur si manca ceva ce fu norocos sa gaseasca. Intremat, se pregati de zbor. Ii trecu pentru un moment prin gand ca poate zbura oriunde in lume, ca poate supravietui oricaror circumstante. Nu era nevoit sa se intoarca in comunitatea unde se nascuse. Dar era ceea ce voia, din toata inima. Era destinul sau.

Mare fu mirarea tuturor cand un pescarus frumos si puternic ateriza in mijlocul lor. Dupa cateva clipe de nedumerire, Pescarusul Batran fu primul care il recunoscu si veni spre el cu aripile deschise, imbratisandu-l strans si urandu-i bun sosit. Parca isi daduse seama ca printre ei revenise un alt pescarus decat cel pe care il pacalisera sa intre in pestera. Urmara parintii Pescarusului Albastru si apoi toti ceilalti.

Il rugara sa le povesteasca prin ce trecuse. Pescarusul Albastru le prezenta o versiune scurta, fara inflorituri, fara sa se laude. Si cu putin umor. Aceasta le demonstra tuturor ca Pescarusul Albastru care se afla atunci printre ei  era cel asteptat si anuntat de legende.

Si nu s-au inselat.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s