Capitolul X

Ana fu primita cu bratele deschise in numeroasa familie a lui Mihai. Probabil ca rasuflasera cu totii usurati vazand ca fiul si fratele lor cel mic isi vede in sfarsit mai departe de viata. Fusese prea mult suspendat in trecut, iar cei dragi simtisera asta.

Cat despre Mihai, si el simtea ca in sfarsit traieste in prezent, si inca intr-unul foarte frumos, in care avea tot ceea ce-si dorise.

Couple walking

Sa mearga cu Ana de mana era unul din lucrurile cele mai firesti. Tot asa era si sa o sarute, sa o mangaie pe par sau sa o ia in brate. Atingerea venea natural si ii facea pur si simplu o imensa placere sa ii simta trupul aproape de al sau. Iar cand se aflau goi si se iubeau, Mihai traia o permanenta uimire ca totul i se parea atat de familiar de parca ei doi ar fi fost dintotdeauna impreuna. Nu-si putea aduce aminte nici trupul, nici mirosul, nici ochii sau vocea vreunei foste iubite.

Plimbarile lor – inca putine la numar – ii ramasesera in memorie precum titlurile capitolelor unei carti: ‘In padure’, ‘Prin ploaie’, ‘Banca din parc’. Putea sa asocieze perfect cu fiecare din ele un sentiment de bucurie reala din care se alimenta in zilele si saptamanile in care erau despartiti. Si Mihai avea mare nevoie de o astfel de sursa de putere, caci se afla des pe drumuri. Dar simtea ca ceva se intamplase cu el de cand Ana facea parte din viata sa. Astepta intoarcerile din calatoriile sale cu nerabdare. In sfarsit se intorcea acasa.

‘- Buna seara, iubito!’ ii spuse el zambind in coltul gurii la revenirea dintr-o deplasare de o saptamana.
‘- Te astept ca si cand’ rase Ana intrand in joc. Il stranse in brate inspirandu-i mirosul. Mereu cand il lua in brate isi baga nasul in scobitura gatului si inspira adanc. Era un semn al regasirii care incepuse sa-i placa. Nu era obisnuit cu astfel de gesturi. Dar acum nu ar mai fi putut trai fara ele. Ana era o femeie care il facuse dependent de tandrete.
‘- Ti-am pregatit ceva bun de mancare. Si pun de ceai imediat. Trebuie sa fii obosit.’
‘- Mi-a pierit toata oboseala’ ii zise Mihai muscand-o usor de ureche.
‘- Desertul mai tarziu. Spala-te pe maini si vino la masa!’ spuse Ana pe un ton autoritar ce facea un contrast teribil cu ochii ei calzi si zambetul larg.

Ca un copil ascultator se indrepta spre baie si isi simti inima frematand la gandul noptii lungi ce il astepta. Nu, nu mai era obosit. Nici macar un pic.

***

– “Iar visezi, Mihai? Asta parca era activitatea mea preferata. Eu am terminat pentru azi, haide sa mergem la o plimbare in aerul acesta minunat de munte. Doar suntem in prima noastra excursie, sa profitam din plin!”

Vocea Anei il scoase de-a binelea din amintirile anului ce trecuse si il readuse langa trupul ei cald si imbietor. Incepu sa o sarute, mai intai usor, apoi din ce in ce mai adanc. Ii sopti:

– “Nu chiar acum, sunt extrem de ocupat”.

Si asa se pastra ocupat inca aproape un an…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s