Capitolul VI

Dinner

De aniversarea zilei lui de nastere, pe 1 septembrie, o invita pe Ana sa ia cina la un restaurant in mare voga. Imediat dupa intoarcerea din concediu, o saptamana intreaga cautase si intrebase in stanga si in dreapta despre localurile cele mai apreciate din Capitala si din imprejurimi. Era usor nelinistit pentru ca dorea ca localul sa fie pe gustul Anei. Dar si pentru ca ii era cumplit de dor de ea. Cele doua saptamani se transformasera intr-o luna, caci prinsi fiind in iuresul cotidian, nu avusesera timp sa se vada de cand se intorsesera din vacanta.

Pe masura ce seara se desfasura, isi dadu seama ca nici nu conta unde se aflau, cata vreme erau impreuna. Privind-o pe Ana ce povestea despre vacanta ei de drumetii montane,  Mihai realiza cat de putin se vazusera de cand s-au cunoscut si ca fiecare intalnire il lasa tanjind dupa ea mai tare decat inainte.

Intinse bratele peste masa si prinse mainile Anei intr-ale sale. Se privira in ochi. O privire din acelea ce patrunde adanc in suflet si dezvaluie mai mult decat 1000 de cuvinte. “Mi-ai lipsit“, i se confesa Mihai dupa cateva clipe. Ana zambi si fara sa-si desprinda privirea raspunse: “Atunci ce mai cautam aici?” Mihai ramase literalmente cu gura cascata, apoi facu semn chelnerului si ceru nota.

In scurt timp se aflau intr-un taxi deplasandu-se in tacere spre locuinta lui Mihai. Intrara in apartament. Mihai i-l prezenta Anei, conducand-o pe rand prin livingul spatios, o camera amenajata ca biblioteca si birou, dormitorul lui si cel de oaspeti, fiecare cu baie proprie. Ii mai spuse ca la subsolul blocului avea un loc de parcare si o boxa. Ana il complimenta pentru amenajarea minimalista si ordinea impecabila.

Iesira apoi pe terasa, de unde aveau o priveliste superba asupra Herastraului. Se lasase intunericul, insa din parc se auzeau inca rasetele, tipetele si forfota celor care se bucurau de seara calda de inceput de septembrie.

Stand in spatele ei, Mihai o imbratisa pe Ana lipind-o strans de corpul lui. Avea o rochie lunga matasoasa si tocuri inalte ce faceau sa-i ajunga cu capul peste nivelul umerilor lui. La fix ca sa-si lipeasca obrazul de al ei si sa-i simta parfumul si caldura. “Ma bucur ca esti cu mine de ziua mea. E cel mai frumos cadou.” Ana se intoarse usor cu fata spre el si isi incolaci bratele in jurul taliei lui spunand: “Si eu ma bucur sa fiu aici. Dar nu ti-au placut cadourile primite de la mine?” Mihai se apara: “Cum sa nu, sunt mai potrivite decat multe din lucrurile pe care le primesc de obicei de la persoane care ma stiu de copil sau de o gramada de ani. Stii ca nu asta am vrut sa zic…” Ana il saruta usor pe buze: “Doar te necajeam un pic, esti tare simpatic atunci cand te bosumfli. Mergem inauntru?

Se reintoarsera in living. “Poti ramane in noaptea aceasta, Ana?” intreba Mihai cu speranta. “Sigur. Lasa-ma doar sa dau un telefon“. Mihai o insoti atunci in camera de oaspeti, ii arata ca are tot ce ii trebuie in baie si ii aduse niste haine ale lui ca sa se schimbe. Pleca in camera lui, facu un dus fulger si se imbraca in haine comode de casa.

O astepta in living cu muzica de jazz in surdina si vin rosu in pahare. Ana nu intarzie mult, insa spre uimirea lui veni infasurata doar in prosop, picaturi de apa lucindu-i inca pe piele. Se opri in fata lui si zise: “Sunt pregatita“. Era suficient. Mihai sari in picioare, o lua in brate si o duse in dormitorul de oaspeti. Asezand-o pe pat, ii spuse: “Sa stii ca nu am adus pe nimeni acasa pana acum.” Se scuza si goni pana in camera lui ca sa ia prezervativele.

Era vizibil tulburat de emotiile puternice, ceea ce la el era ceva iesit din comun. Putine persoane puteau spune ca avusesera ocazia de a citi pe chipul lui Mihai ce simtea cu adevarat, caci de regula isi masca foarte atent trairile interioare. Respira adanc pentru a se calma, caci nu voia sa se grabeasca, ci sa savureze fiecare moment cu Ana.

Ana il asteptase nemiscata si cand reintra in incapere si o vazu intinsa pe pat, cu parul rasfirat pe perna si trupul frematand, avu sentimentul ca locul ei era acolo pur si simplu. Se intinse langa ea si ii desfacu prosopul. Era vadit excitat, insa la aparitia sanilor ei plini, a formelor rotunde, a intregului ei trup ce parea ca i se daruieste, lui Mihai i se topi ceva in suflet si se trezi soptindu-i: “Esti numai buna de iubit“. Ana avu o pornire sa se acopere, zicand ca nu e chiar asa, dar Mihai nu o lasa, ci porni sa o cunoasca bucatica dupa bucatica. Cand o patrunse fu sigur ca era dorit.

Spre deosebire de el, Ana era ca o carte deschisa. Iar ochii ei ii vorbeau poate fara ca ea sa vrea asta. Si ii confirmau ca era foarte posibil sa-si fi gasit amandoi un ‘acasa’ pe care il asteptasera dintotdeauna.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s