Povestea baiatului care s-a jucat cu Luna

Era odata un baiat foarte sarac. Parintii nu aveau bani sa-i cumpere jucarii, asa ca de mic se obisnuise sa-si mestereasca el diverse lucruri din ce gasea aruncat pe ici pe colo. Inzestrat cu o imaginatie bogata, nu-i era greu sa-si inchipuie ca se joaca cu cele mai sofisticate, frumoase si noi jucarii.

Vecinii lor erau la fel de saraci si fetita lor proceda la fel, creandu-si papusi din carpe si calti. Deseori cei doi copii se jucau impreuna, stand pe leaganul din curtea fetei, darul cel mai de pret primit in toata viata ei.

Baiatul, ca toti baietii, isi dorea din tot sufletul o minge, dar parintii il tot amanau spunandu-i ca inca nu-si permit sa cumpere una.

Intr-o seara, inainte sa mearga la culcare, baiatul privi pe fereastra la Luna. Era o seara cu luna plina, mare si rotunda. Imediat, baiatul se gandi ce frumos ar fi sa fie Luna o minge si el sa se joace cu ea. Cum statea el asa contempland la cer, vazu cum din Luna se desprinde o silueta ce veni spre el si intra in camera. Era o zana stralucind toata intr-o lumina argintie.

– “Tu cine esti?” intreba baiatul ramas cu gura cascata.

-“Sunt Selena, Spiritul Lunii. Te urmaresc de o vreme si stiu cat de mult iti doresti sa ai o minge cu care sa te joci. Eu iti pot indeplini dorinta”, raspunse zana zambind.

Apoi, cuprinzand Luna in mainile sale, o aduse pe Pamant micsorand-o la dimensiunea unei mingi si i-o dadu baiatului sa se joace. Baiatul o lua in brate privind-o uimit si ii zise:

– “Dar cum o sa supravietuiasca lumea fara Luna? Nu o sa observe nimeni ca a disparut?”

Selena il linisti, atatandu-i baiatului imaginea Lunii pe cer:

– “Oricum oamenii s-au obisnuit sa creada ceea ce vad cu ochii lor, fara sa se gandeasca la faptul ca pot fi usor inselati de o imagine. Nici nu isi vor da seama. Tu joaca-te cat vrei si cand esti pregatit sa o inapoiezi, imi spui si reasez Luna adevarata la locul ei.”

– “Asa voi face, iti multumesc mult!”, exclama baiatul bucuros.

– “Numai sa fii atent sa nu o ratacesti, caci atunci eu imi voi pierde puterile si nu va avea cine sa mai repuna Luna pe cer. Intreaga lume va avea de suferit”.

– “Voi avea grija”, promise baiatul si se baga in pat. Spiritul Lunii zbura spre cer si disparu in timp ce pleoapele baiatului se inchideau, trimitandu-l intr-un somn adanc cu vise minunate despre o lume plina de jocuri si jucarii.

A doua zi, baiatul sari din pat si verifica daca totul nu fusese doar in vis. Gasi mingea exact unde o lasase si o studie cateva momente. Avea o culoare nedefinita, un amestec de gri prafos si alb laptos, si chiar i se paru ca vede pete mai inchise de culoare, exact asa cum putuse sa le observe privind Luna de la fereastra sa.

Se imbraca rapid si iesi din casa in cautare de tovarasi de joaca. Vecina lui se afla in curte si il saluta. El ii explica in cateva cuvinte intamplarea din seara trecuta, iar fata il asculta cu mare atentie, privind la minge. Apoi baiatul isi lua la revedere si pleca sa caute alti baieti cu care sa bata mingea. Fata striga dupa el ca si ei i-ar placea sa se joace cu acea minge, dar baiatul nu o mai auzi.

Pe una din strazile din apropiere gasi un grup de baieti galagiosi nevoie mare. Se apropie de ei si incerca sa intre in vorba. Acestia se oprira din ce faceau si se uitara la el cu priviri nu foarte prietenoase. Baiatul nu se descuraja si le propuse sa se joace cu mingea lui. Unul din acei baieti, care parea mai sef, incepu sa rada in hohote:

– “Cu mingea asta jerpelita vrei sa ne jucam? Nu vezi ce culoare mizerabila are?” striga acesta.

– “Dar este de culoarea Lunii”, incerca baiatul sa o apere. Ceva il opri sa le spuna ca e chiar Luna.

– “Hai, sterge-o de aici cu luna ta cu tot!” mai zise conducatorul grupului de baieti, in rasetele tuturor.

Baiatul fugi si, in timp ce se indrepta spre casa, simtea cum il cuprinde umilinta celor indurate si o manie puternica. Intrand in curtea casei, dadu un sut puternic mingii, fara sa se mai uite incotro se duce. Prietena lui incerca sa-i vorbeasca, insa el o repezi si ii spuse sa-l lase in pace.

Toata ziua si noaptea statu suparat si tot invarti in cap felul cum il respinsesera copiii. De dimineata isi dadu seama ca nu stie unde e mingea si porni in cautarea ei. Fata il astepta deja afara cu o minge in brate.

– “Hai sa ne jucam”, spuse ea, aratandu-i mingea.

– “Lasa-ma”, o repezi din nou baiatul, “trebuie sa-mi caut mingea”.

– “Dar…”, incerca fata sa-i explice, insa baiatul i-o taie cu asprime:

– “Tu chiar nu intelegi ca n-am vreme de pierdut cu tine?” si pleca in cautarea mingii.

Fata ofta, aseza mingea langa leagan si isi vazu de treburile ei.

Baiatul cauta in zadar mingea intreaga zi. Noaptea ii aparu in vis Selena, care-l certa pentru neatentie si il ruga sa o gaseasca in cel mai scurt timp. Simtindu-se vinovat si inca avand multa manie in suflet, baiatul porni in ziua urmatoare la drum sa caute mingea pe stazile orasului, apoi in imprejurimi, apoi si mai departe si mai departe…

Trecura ani si baiatul, acum flacau in toata regula, parea ca nu se va opri niciodata din zadarnica sa cautare. Intr-o buna zi, pe cand poposise la o familie de batrani, isi auzi gazda cum o cearta pe femeia sa ca nu-si gaseste ochelarii, pe care sigur ea i-a pus bine ca sa nu dea el de ei si tot asa. Privind la batran, observa ca acesta avea ochelarii in buzunarul de la vesta. Merse atunci la el si ii arata unde sunt. Batranul ii multumi si constata cu voce tare ca nu cautase ochelarii in primul loc unde ar fi trebuit sa o faca.

In acea clipa, tanarului ii reveni in minte imaginea prietenei sale cu mingea in brate si realiza cu stupoare ca fata nu avea o alta minge si ca ea incercase de fapt sa-i spuna ca o gasise pe al lui… Il cuprinse regretul ca lasase ca furia sa-i intunece mintea si isi dadu seama cat timp pretios pierduse. ‘Dar poate ca nu e totul pierdut’, isi zise in sinea lui, ‘ma pot oricand intoarce acasa’.

Fara sa mai stea pe ganduri, pleca spre casa. Ajuns acolo, observa sezand in leaganul binecunoscut o tanara frumoasa, in care o recunoscu pe vechea sa prietena din copilarie. Apropiindu-se, fetei i se lumina chipul de bucuria revederii. Cei doi isi povestira pana la lasarea serii cum decursesera vietile lor de cand nu se mai vazusera. Tanarul avu o gramada de lucruri de impartasit din lunga sa calatorie, in care intalnise oameni diferiti, mai buni si mai rai, si traise nenumarate momente memorabile. Fata termina mai repede relatarea, intrucat mare parte din timp si-l petrecuse citind si meditand la cele aflate din carti, pe langa treburile gospodaresti de care trebuise sa se ocupe zilnic, asa ca nu avu cine stie ce istorisiri palpitante de povestit.

Cand se innopta si aparu Luna pe cer (adica imaginea ei), tinerii luara mingea in maini si o ridicara spre cer. Coborand spre ei, Selena o prelua si o aseza unde se cuvenea. Dintr-o data, stralucirea Lunii inunda intreaga vale. Selena le zise, adresandu-se in primul rand tanarului:

– “Te-ai intors la timp, baiete, caci nu ma mai tineau mult puterile. Sper ca ti-a folosit la ceva drumul acesta prin lume”.

– “Mi-a folosit, cum sa nu. Ma aflu exact acolo unde trebuie sa fiu”.

– “Uitati aici, va dau fiecaruia o mica amintire din partea mea”, mai spuse zana inainte sa dispara, lasandu-le in palme cate o minge mica de culoarea Lunii, ce lucea in intuneric.

Din acel moment, cei doi tineri ramasera impreuna. La nastere, fiecare din cei doi copii ai lor primira din partea Selenei cate o mingiuta similara cu a parintilor. Aceasta le explica faptul ca fiecare din Copiii Lunii, cum se numeau cei care intalnesc Spiritul Lunii si urmasii lor, primeau un astfel de dar sa le lumineze calea in viata.

– “Poate ati observat ca Luna are niste cratere. Ei bine, sa stiti ca ele nu sunt neaparat rezultatul lovirii de alte corpuri ceresti, de acolo iau si eu material pentru mingile daruite”.

– “Aceasta inseamna ca Luna are multi copii”, constatara cei doi parinti intr-un glas.

– “Asa este”, confirma Selena, “si pe toti ii iubim la fel de mult”.

Moon Spirit

Moon Spirit

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s