Praf de stele

In seara aceasta am revazut Calea Lactee. Sus la munte, departe de stralucirea urbana, ochii obisnuiti sa vada noaptea cu ajutorul luminii artificiale, au privit in intuneric la lumina stelelor.

Am incercat in zadar sa gasesc pe cer Constelatia Orion. Prea devreme poate ca ea sa fie vizibila. Ultima data ne ‘intalnisem’ pe cerul african in urma cu peste doi ani, atunci cand, pasind pe continentul negru, aveam sentimentul ca sunt intr-un fel in cautarea originilor vietii, pe Pamant si in Univers.

Aglomerarea de astre parea neschimbata; era ca si cum revedeam un vechi si drag prieten sau un membru de familie apropiat. E foarte posibil ca exact in momentul in care urmaream prin vazduh drumul laptos, acesta sa scuture pe o planeta niste praf de viata inteligenta, dand nastere la o noua poveste miraculoasa despre devenire si creatie perpetua.

Mi-as dori ca noi, cei care traim in orase, sa stingem mai des becurile (nu doar de Ora Pamantului) si sa ne uitam spre cer. Sa ne regasim locul de care apartinem si pe noi insine in imensitatea boltei ceresti.

Infinitul este doar la o privire distanta.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s