Omul creator

Hands_of_God_and_Adam

Sunt zile cand nu mai inteleg absolut deloc lumea in care traim.

Moartea, violenta, cruzimea, salbaticia sunt ‘vedete’ incontestabile ale spatiului public. Oroare dupa oroare ni se defasoara in fata ochilor si ne mutileaza sufletele.

Multi constata cu amaraciune ca oamenii s-au omorat unii pe altii dintotdeauna, in toate felurile posibile. Din pacate, asa este. Uneori ma intreb daca traim pe Planeta Albastra sau pe o planeta rosie de la atata sange. Dar sa nu fi invatat oare nimic din mii de ani de lupte, torturi, schingiuri, arderi pe rug, decapitari, gazari, mutilari, executii, din carnagiile rezultate in urma bombardamentelor, din mizeria si suferinta ce insotesc razboaiele si se rasfrang asupra mai multor generatii? Memoria colectiva, transmiterea de la unii la altii a experientelor si a invatamintelor trecutului au reprezentat calea pe care omenirea a progresat.

Adica asa credeam.

Imi imaginam ca intr-o vreme in care ne punem mintile, spiritul creator si resursele la contributie pentru a calatori in spatiul cosmic, pentru a gasi surse de energie curata care sa faca viata pe Pamant sustenabila cat mai mult timp, pentru a salva vieti de copii aflati inca in pantecele mamei, pentru a-i ajuta pe cei varstnici ori bolnavi sa traiasca in cat mai putina durere si sa moara cat mai demn, ei bine, asa imi imaginam, ca in astfel de vremuri barbarisme precum cele la care asistam deja de ani de zile nu (mai) au cum sa apartina acestei lumi.

Cu siguranta aceasta ‘lume dezlantuita’ nu este cea mai  buna din lumile posibile. Insa cat de tare poate sa ajunga sa o urasca un om astfel incat sa isi ‘sacrifice’ nu numai viata sa, ci si pe a altora? Ce boala cumplita a putut aliena atatia indivizi de umanitatea insasi?

Solidaritatea de care dau dovada oamenii in astfel de momente este incredibil de frumoasa. Nicio persoana intreaga la minte si suflet nu poate ramane nepasatoare. Stim totusi cati din contemporanii nostri poarta microbul dezumanizarii? Este contagios? Poate fi vindecat? Dincolo de emotiile puternice iscate de fiecare act de terorism si dincolo de lupta cu frici viscerale ca sa ne pastram libertatile pentru care s-a varsat atata sange, avem a gasi raspuns la intrebarea: “Ce e de facut ca sa nu mai trecem prin asa ceva?”

In contextul in care in spatiul romanesc dezbatem daca sa se predea in scoli religia sau educatia sexuala, se cuvine poate sa privim imaginea de ansamblu, si anume ca oamenii manifesta o din ce in ce mai profunda nepasare in ceea ce priveste viata individuala (inclusiv a lor) si valoarea acesteia. E nevoie mai inainte de orice sa invatam/reinvatam sa ne raportam corect la miracolul vietii. Biologic, ii trebuie aproximativ 9 luni unei fiinte umane sa se nasca, apoi ii ia intreaga viata sa devina om deplin, sa evolueze, sa ajunga cea mai buna versiune a sa. Or, usurinta cu care se iau vieti este inspaimantatoare. Daca nici viata unui om nu mai este sacra, atunci ce altceva este…

Avem nevoie sa ne regasim cu totii iubirea si respectul pentru viata, mai presus de orice principiu, doctrina, religie, credinta ori juramant. Avem nevoie sa cultivam in fiecare din noi omul creator si nu omul distrugator.

Fiecare viata conteaza.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s