Povestea poienii cu flori certarete

Source: gabrielstanciu.blogspot.ro

Poiana Verde era cunoscuta drept unul din cele mai frumoase locuri din Padurea Deasa. Strabatuta de un parau linistit si incalzita placut de soare, oferea conditiile ideale pentru cresterea plantelor si gazelor iubitoare de caldura. Florile rasareau prin tot locul, mai ales albastrele si maci puteau fi zariti pe toata intinderea poienii. Florile vietuiau linistite si fericite bucurandu-se de fiecare clipa.

In special doua flori erau foarte multumite de traiul lor. Macul Istet si Albastreaua Vorbareata se nascusera cam in acelasi timp si crescusera alaturi, inconjurati de ceilalti membri ai familiilor lor. Se placusera de la inceput, de cand rasarisera din solul fertil al batranei poieni. Intre ei se infiripase o stransa si durabila prietenie, ce incepuse de curand sa se transforme in altceva. Macul Istet parea din ce in ce mai idiot cand i se adresa prietenei sale, iar Albastreaua Vorbareata isi cam pierdea cuvintele cand dorea sa-i povesteasca ceva prietenului ei. Familiile celor doi priveau cu ingaduinta relatia tinerelor flori, socotind de buna seama ca le va trece cand vor atinge varsta maturitatii.

Viata Poienii Verzi si a locuitorilor sai se desfasura netulburata pana intr-o zi, cand Pasarile adusera vestea ca prin Padurea Deasa fusesera vazute niste fiinte stranii, care pareau sa se indrepte catre luminisul lor. Si intr-adevar, in scurt timp in Poiana Verde patrunsera Oamenii. Rasetele si chiotele acestora captara atentia plantelor si vietuitoarelor din poiana.

Tot felul de legende despre Oameni incepura sa circule de colo-colo prin Poiana Verde. Mai ales una din ele ii fascina pe toti cei care o auzisera: Oamenii erau atat de puternici incat puteau stapani Natura! Lor nu le pasa de vreme, aveau adaposturi care ii fereau de ploaie, vant sau ninsoare, si niste masinarii cu care se deplasau pe pamant, mai repede decat orice animal, ori prin aer, ca pasarile.

Foarte curand, locuitorii poienii observara ca Oamenii aveau un obicei ciudat: le placea sa rupa flori si incet-incet multe din ele disparura in buchete si coronite cu care apoi Oamenii se impodobeau si se mandreau unii fata de ceilalti.

Printre flori izbucni de nu se stie unde o cearta apriga ce le imparti in doua tabere. Unele erau de parere ca Oamenii sunt niste fiinte rele si stricatoare si le aminteau celorlati cate dintre ele pierisera inainte de vreme de cand Oamenii descoperisera Poiana Verde si o inclusesera in drumurile lor. Altele sustineau ca Oamenii sunt fiinte superioare si ca erau onorate sa fie alese de ei atunci cand acestia culegeau flori si le daruiau celor dragi ori le transformau in aranjamente mestesugite.

Macul Istet, Albastreaua Vorbareata si familiile lor nu fura feriti de aceasta disputa. Ba mai mult, unii dintre maci incepura sa spuna ca datorita culorii si infatisarii lor Oamenii ii prefera intotdeauna pe ei albastrelelor si ca aceasta arata ca ei sunt mult mai frumosi si pretiosi decat micutele flori albastre. Aceasta facu ca neintelegerea sa devina personala si cele doua flori trecura de la iubire la ura in scurt timp. Intr-un final, hotarara sa nu-si mai vorbeasca niciodata.

Acelasi lucru se intampla in multe cazuri, astfel incat dintr-o data in poiana se lasa o liniste asemanatoare aceleia din preajma sosirii Iernii. Poiana Verde fu cuprinsa de o adanca deznadejde; incerca din rasputeri sa explice fiecarei flori cat era de lipsita de sens cearta lor si sa le aduca aminte de vremurile in care atmosfera fremata de bucurie si vitalitate. Fara succes. Linistea devenea din ce in ce mai apasatoare.

Dupa inca o vreme, iarasi venira Oamenii. De data aceasta, se asezara chiar in zona unde traiau Macul Istet si Albastreaua Vorbareata. Ca de obicei, multi din ei culesera flori. O mama cu fetita ei stateau la soare in apropierea celor doi fosti prieteni. Fetita se ruga de mama ei sa-i faca si ei o coronita, dar femeia refuza la inceput, atragandu-i copilei atentia catre frumusetea naturala a florilor si poienii. Fetita se ruga si mai tare, aratandu-i mamei ca este singura care nu are coronita, iar mama ceda oftand. Ii propuse fetitei sa-i faca o coronita dintr-o singura floare, asa ca alese o albastrea, care avea mai multe ramurele ce puteau fi impletite.

Intamplarea face ca acea floare sa fie Albastreaua Vorbareata. Cand isi dadu seama ca va fi rupta si ca va muri, o apucara remuscarile pentru faptul ca nu incercase sa se impace cu prietenul ei. Apuca sa zica, in timp ce i se taia legatura cu radacinile ei: “Macule Istet, imi pare…” La randul sau, Macul Istet simti un dor cumplit dupa zilele in care prietenia si iubirea lor faceau ca totul sa fie minunat si ca ei nici sa nu se gandeasca la Iarna. Era prea tarziu insa, nu-i mai putea spune Albastrelei Vorbarete ceea ce simtea.

In acest timp, fetita isi privea mama cum mesterea la coronita ei de printesa, si dintr-o data se gandi ca toate coronitele au o mare piatra pretioasa in frunte, asa ca ii zise mamei entuziasmata ca trebuie sa-i adauge si acest lucru. Nemaiasteptand raspunsul, smulse un mac din pamant – pe Macul Istet, aflat cel mai aproape de ea – si il inmana mamei. Aceasta ii impleti tulpina si il aranja astfel incat fetita sa primeasca o adevarata diadema. Copila topai de bucurie si purta ore intregi coronita cu demnitatea unei veritabile printese.

Dupa-amiaza tarziu, Oamenii isi stransera lucrurile si parasira Poiana. In urma lor ramasera pe pamant resturi de mancare si alte gunoaie, precum si multe flori rupte si deja vestejite. Printre acestea era si coronita fetei care, obosita sa o tot tina pe cap, o aruncase undeva la intamplare.

Timpul trecu si veni frigul. Poiana Verde privi cu tristete la coronita acum uscata si inghetata, in care cei doi prieteni fusesera uniti pe vecie. Inainte de a se cufunda in somnul Iernii, Poiana Verde isi spuse cu hotarare: “La Primavara o sa-i pregatesc mai bine pe copiii mei. Acum stim ce pot face Oamenii”.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s