Capitolul II

Science: science.howstuffworks.com

Se aseza in avion pe locul de la margine, asa cum prefera. Era forfota peste tot, ca de obicei cursa de seara de la Viena spre Bucuresti era plina ochi. Se pregati mental pentru o ora buna de somn. Il ajunsese oboseala. In ultima vreme fusese mai mult plecat decat lucrase in biroul sau.

O simti inainte sa o vada. Statea cuminte pe culoar asteptand ca el sa-si dea seama ca trebuie sa se ridice ca sa-i faca loc. Intr-un final isi dadu seama. Era o femeie tanara. Parea sa fie tot intr-o calatorie de afaceri. Avea toate semnele: tinuta business, geanta de laptop, mobilul in mana vibra de la mesaje. Se aseza la fereastra ocupand locul dintre ei cu poseta. Cand trecuse pe langa el ii venise in nari un miros de parfum proaspat si suav. I se potrivea, decise el imediat.

O privi din nou cu coada ochiului si incerca sa-i ghiceasca varsta. Nu putea sa aiba mai mult de 30 de ani. Ii privi mainile. Delicate, ingrijite – fara verigheta. Inconstient privirea i se muta pe propria mana stanga. Uitase deja de cand nu mai purta verigheta. Ba nu, stia exact: de 7 ani. Realiza ca mintea i-o luase razna. Probabil ca era singur de prea mult timp.

Se apleca si scoase din servieta o revista. O deschise si incerca sa citeasca. Intre timp si vecina sa deschisese kindle-ul si parea adancita in lectura. In acel moment ea il privi drept in ochi si ii zambi. Mihai fu hipnotizat de-a dreptul de buzele ei pline. Ii zambi inapoi timid si isi baga nasul in revista, incurcat de faptul ca fusese prins holbandu-se.

Dupa decolare incepu servirea cinei si a bauturilor. Cand insotitoarea de bord ajunse in dreptul lor, o auzi cerand intr-o germana corecta un ceai. Urmari scurta conversatie la finalul careia pasagera primi apa plata (nu aveau ceai de fructe). Ceru si el tot apa. Dorea sa o mai auda vorbind. Avea o voce calda si melodioasa ce-i merse la suflet.

Se trezi vorbindu-i, incercand sa deschida conversatia. Ea raspunse cu amabilitate si continua dialogul. Cuvintele treceau de la unul la altul cu usurinta. Mihai uita de somn, iar Ana – caci asa o chema – nu se mai intoarse la carte.

Timpul zbura. Anuntul ca se pregateau de aterizare ii lua pe nepregatite. Tacura amandoi brusc. Dupa cateva clipe, Ana cauta in poseta si scoase o carte de vizita. Mihai o lua si i-o dadu si el pe a lui. Incheiara discutia cu un vag ‘cine stie, poate ne mai vedem‘.

Dupa parasirea avionului, o pierdu in multime. Trecu pe la control pasapoarte, chema un taxi si se indrepta spre casa.

In noaptea aceea visa niste buze de femeie – buzele ei – care-i povesteau neintrerupt ceva. Nu stia ce, stia doar ca in urechi ii rasuna vocea melodioasa a unei femei pe care abia o cunoscuse, dar pe care parea ca o asteptase dintotdeauna.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s