Capitolul I

Cand se trezi, primul lucru pe care-l vazu fu silueta ei asezata la masuta de langa pat. Scria de zor in caietul ce o insotea pretutindeni. Era inca in camasa de noapte de care o dezbracase cu atata placere noaptea trecuta. De un galben pal, cu o tesatura fina ce lasa sa se vada prin ea exact atat cat sa-i ia foc imaginatia. Inchise ochii si parca simti din nou bucuria de a o gusta pe femeia din camera, iarasi si iarasi. Era inca nesatul si o stia bine. Fiind prima calatorie departe de rutina vietilor lor, ii fusese teama de acea noapte, prima pe care o petrecusera impreuna ca un cuplu ‘normal’. Acum ii parea rau ca amanase atat momentul, nu avusese de fapt de ce sa-i fie frica. Se certa in sinea lui pentru precautia si ezitarile exagerate care-l caracterizau, insa decise iute ca nu e cazul sa piarda vremea cu pareri de rau.

Respira adanc si deschise din nou ochii. Parul ei lung cazut nestingherit pe spate ii acoperea chipul. Se ridica usor din pat si ii dadu o suvita dupa ureche. Aplecandu-se, o saruta in scobitura gatului, acolo unde mirosul ei nu pierea niciodata:

– “Buna dimineata, Ana draga!” ii sopti.

Ea il impinse usor zambind si ii zise:

– “Dimineata a fost cand m-am trezit eu, somnorosule! Termin imediat aici” si se intoarse la caietul unde isi nota mereu ideile sau scria cate un fragment atunci cand avea inspiratie.

Barbatul se retrase si se indrepta spre noptiera unde isi lasase obiectele personale. Deschise telefonul si ramase blocat cand vazu cat era ceasul: 11:30! Nu i se mai intamplase de 20 de ani sa doarma atat de mult! “M-a vrajit”, isi zise uitandu-se catre Ana.

Privirea ii ramase pe femeia aflata in lumea ei imaginara si instinctul de artist ii dadu un imbold.

Lua din geanta aparatul de fotografiat incercand sa nu faca zgomot. Fixa obiectivul si lua cateva cadre. Merse apoi pe detalii si ii urmari parul, mainile, curbura spatelui, piciorul dezgolit pana aproape de coapsa.

Ana se opri brusc si ii zise cu un glas amuzat:

– ” Mihai, stiu ce faci acolo!” Apoi se intoarse spre el zambind cu tot chipul si degetul sau apasa pe declansator parca din proprie vointa. “Sunt aproape dezbracata, asa ca vezi pe unde ajung fotografiile acelea” mai zise ea, intorcandu-i spatele pentru a relua scrisul.

– “Iarta-ma, iubita, nu m-am putut abtine” spuse el cu o voce spasita. Stia ca nu-i place sa fie fotografiata, mai ales daca asta implica goliciune. Ii intrase in cap ca ‘nu da bine’, ca ‘strica pozele’, ca ‘e oribila’ si altele asemenea.

Mihai ofta usor framantandu-se cum sa o convinga sa se vada cat e de frumoasa. Gandul ii fugi instantaneu la ziua cand o cunoscuse pe Ana. Nu-i venea sa creada ca trecuse un an de atunci. Amintirea ii era proaspata de parca ieri se intamplase.

Source: taylorheartstravel.com

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s