Povestea paharului si plin si gol

Source: www.freewallpaperfullhd.com

Cu ceva timp in urma traiau intr-un sat trei fete de varste apropiate, pe numele lor Alma, Bianca si Carla. Crescusera impreuna de mici copile si intre ele se sudase o prietenie trainica. Erau diferite la fire si infatisare, insa toate destepte foc, putandu-se lua la intrecere cu oricine fara probleme.

Satul facea parte dintr-un regat prosper, condus de un rege care punea la mare pret intelepciunea. Regele avea un fiu de varsta insuratorii, dar care nu dadea niciun semn ca l-ar interesa vreo tanara nobila din cele pe care le intalnea la Curte. Si erau destule care-si faceau de lucru prin preajma sa, caci printul era tare aratos, pe langa ca avea un suflet bun, simtul umorului si o inteligenta ascutita.

Regele isi cam pierduse rabdarea tot asteptand ca printul Eduard sa-si aleaga o sotie si chiar il ameninta ca va decide el in locul lui cine sa-i fie mireasa.

Vazand printul ca nu prea are incotro, isi puse mintea la treaba ca sa mai castige timp. Asa ca scorni un test pentru viitoarea aleasa si ii zise tatalui sau ca o va lua de nevasta pe aceea care isi va dovedi istetimea convingandu-l cu argumente imbatabile cu privire la solutia testului.

Proba la care se gandise printul era urmatoarea: Lua un pahar din cristal si il umplu pe jumatate cu apa. Apoi ceru tuturor fetelor nemaritate din regat si care doreau sa participe la intrecere sa-l convinga daca paharul era plin sau gol.

Se dadu sfara in tara si bineinteles ca vestea ajunse si in satul celor trei prietene. Bianca si Carla se pozitionara imediat pe cate un raspuns: prima pe acela ca paharul e plin, iar cea de-a doua ca este gol. Alma nu spuse nimic, ba chiar nu arata nici cel mai mic interes fata de competitie.

In scurt timp, fetele incepura sa soseasca la palat cu raspunsurile pregatite. Printul asculta cu rabdare fiecare argumentatie, insa la final demonta ideile expuse si se declara neconvins.

Bianca si Carla se simteau si ele pregatite de test. Fiecare o ruga pe Alma sa o asculte si sa ii zica daca argumentele gasite erau suficient de convingatoare. Alma le facu pe plac, confirmand amandurora ca au dreptate. Ea nu credea in mod sincer ca vreuna din cele doua solutii era cea corecta, dar nu era sigura pe un alt raspuns. Si nici n-o lasa inima sa-si descurajeze prietenele.

Totodata, cele doua ‘concurente’ o rugara pe Alma sa le insoteasca la intalnirea cu printul Eduard. Asa se face ca cele trei prietene ajunsera la Curte, unde fura poftite in anticamera Salii Tronului si rugate sa astepte sa le vina randul.

Bianca si Carla ramasera pe loc cuminti, repetand in gand discursurile pentru a fi sigure ca nu se vor face de ras in fata printului si a curtenilor.

Alma in schimb pleca sa se plimbe prin gradina palatului, care era o incantare pentru ochi. Patrunse intr-o zona amenajata sub forma de labirint si, folosindu-si simtul dezvoltat de orientare, isi propuse sa strabata labirintul cat de repede posibil. Nu voia sa intarzie si sa le faca pe prietenele ei sa creada ca le-a lasat balta.

Inainta destul de usor, insa la un moment dat i se paru ca aude o voce venind din directia unde intuia ca se gaseste centrul labirintului. Isi incetini mersul si intr-adevar cand se mai apropie, auzi clar o voce masculina spunand: “Ce ma fac cu fetele acestea, prietene, parca nu li se mai termina sirul. Am crezut ca va fi mai distractiv, dar au luat-o foarte in serios. Oare nu isi da nimeni seama ca problema nu are solutie si ca o putem tine asa la nesfarsit? Mai bine ii marturisesc tatalui meu ca doar am vrut sa trag de timp si sa terminam odata cu toata mascarada. De ce nu poate sa inteleaga ca o sa ma casatoresc atunci cand o sa ma simt pregatit si nu la porunca? Astazi e ultima zi de incercari! Esti de acord cu mine?” In loc de raspuns, se auzi un latrat vesel. Fata se retrase incercand sa nu faca niciun zgomot si se intoarse repede la palat.

Le povesti prietenelor ei ceea ce auzise, dar ele o certara ca vrea sa le faca sa renunte tocmai atunci, cand se aflau asa de aproape de victorie. Alma nu mai insista. Cand le veni randul, intra cu ele, tinandu-se un pic mai in spate. Il urmari cu privirea pe Eduard si simti cum i se strange inima in piept la gandul ca va anunta in curand o castigatoare dintre multele participante cu care se va insura.

Bianca si Carla isi expusera pe rand opiniile, fiecare demonstrand talent oratoric si gandire logica, spre incantarea asistentei. Pana si printului parca i se mai destepta interesul si urmari cu mare atentie liniile de argumentatie. Deodata, el o observa pe Alma si inima ii tresari, caci ea era o fata de o frumusete izbitoare daca cineva stia cum sa o priveasca.

Bianca si Carla isi incheiara discursurile si toata lumea astepta verdictul printului. Acesta, asa cum se intamplase si pana atunci, gasi la fiecare un punct slab si se declara in continuare neconvins.

Pe cand se pregateau dezamagite de plecare, printul le opri: “Stati asa, nu am auzit-o pe prietena voastra”. Toti ochii se intoarsera spre Alma, care tresarise de uimire. Ea reusi sa spuna cu voce un pic nesigura: “Dar eu nu am venit sa dau testul.” Eduard insista: “Dar sigur ai si tu o parere”.

Alma dadu din cap afirmativ, apoi se indrepta hotarata spre pahar, il ridica si bau toata apa. “Paharul este acum in mod evident gol.” Apoi continua: “Cred ca intrebarea mai potrivita ar fi fost daca ne dorim un pahar plin sau unul gol.” Si, scotand din traista o sticla, turna apa in pahar pana il umplu ochi. “Paharul poate fi si plin, si gol, depinde numai de noi”.

Printul se ridica si se duse spre ea cu mana intinsa, zicandu-i: “Multumesc pentru aceasta lectie. Daca esti de acord, mi-as dori sa golim si sa umplem multe pahare de acum inainte impreuna.” Netulburata, Alma ii raspunse cu un zambet in coltul gurii: “De acord, insa mai inainte trebuie sa treci un test”.

Printul rase cu pofta gustand din plin gluma si confirma ca e gata sa se supuna oricarui test, insa numai si numai dupa nunta.

Nunta care avu loc foarte curand dupa aceea. Regele Eduard si regina Alma se bucurara de o casnicie indelungata si absolut deloc plictisitoare.

De buna seama ca ati ghicit de ce, nu-i asa?

Advertisements

2 thoughts on “Povestea paharului si plin si gol

    • Ca regula, public o poveste atunci cand simt ca e gata, ca e asa cum trebuie sa fie. Accept insa ‘provocarea’ si ma voi reintoarce asupra acestei povesti.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s