Povestea fluturelui cu rau de inaltime

Source: wallpapers.free-review.net

Intr-o padure oarecare, intr-un falnic copac de la marginea acesteia, traiau – pe langa alte nenumarate fiinte – o colonie de fluturi si un musuroi de furnici. Fiecare isi vedea de treaba, membrii celor doua familii neavand a interactiona mai mult decat ca sa se salute in rarele ocazii cand se intalneau la nivelul solului, pe trunchiul ori ramurile copacului-gazda sau in poienita cu care se invecina locuinta lor comuna.

Intr-o buna zi, o tanara omida, tare curioasa de felul ei, se apropie de musuroi si statu acolo vreme de cateva ceasuri urmarindu-le activitatea neincetata. La un moment dat, veni spre ea un pui de furnica si cele doua vietati incepura sa vorbeasca una cu cealalta de parca se cunosteau de o viata. Asa incepu o trainica prietenie intre omida Frumi si furnica Harni. Familiile lor se obisnuira repede sa le vada mereu discutand si jucandu-se impreuna. Ajunsera sa le caute “la pachet” cand voiau sa stie pe unde se afla.

Intr-o dimineata, ce le trecu prin minte celor doua prietene, plictisite sa stea mereu la poalele copacului sau pe crengile de jos ale acestuia? Isi propusera sa urce pana in varf! Zis si facut. Se deplasara incet, dar sigur, catre partile superioare ale coroanei pline de frunze.

Timpul trecu usor, cele doua calatoare neavand probleme in a-si gasi subiecte de conversatie. Una din temele ce revenea frecvent in discutiile lor recente era viitorul si ce vor avea de facut in viata, care le va fi rolul in familie, cu cine vor face pereche. Era firesc sa le intereseze aceste subiecte, caci pentru fiecare din ele se apropia varsta maturitatii.

Harni vorbea cu multa siguranta despre felul cum va conduce familia in locul mamei ei, cand ii va veni vremea. Avea o multime de idei despre cum putea sa imbunatateasca traiul alor sai si era plina de entuziasm la gandul a ceea ce o astepta.

Frumi pastra o tacere neobisnuita. Harni incerca sa afle ce o preocupa. Pe Frumi o ingrijorau o multime de lucruri, constata Harni cu surprindere: ca va ramane singura pentru ca Harni va fi prea ocupata sa mai petreaca timp cu ea, ca transformarea ei in fluture va merge prost, ca nu va face nimic util, ci doar va zbura de colo-colo si altele asemenea.

Pentru prima data, Harni fu nevoita sa taca, simtindu-se pusa in incurcatura de multimea grijilor ce pareau sa o copleseasca pe prietena ei. Parca aparusera de nicaieri si dintr-o data, ca o furtuna de nestapanit.

Pe moment, salvarea veni de la faptul ca ajunsesera la capatul calatoriei. Harni isi proclama zgomotos bucuria de a fi ajuns in varf si incantarea la privelistea minunata ce li se arata. Incercand sa-si incurajeze prietena, Harni ii aduse-aminte ca Frumi avea sa poata face mai mult decat a privi de pe o frunza, oricat de sus ar fi aceasta situata, ea va zbura si va vedea o lume intreaga!

Frumi paru ca se simte mai bine si chiar ii multumi prietenei sale pentru cuvintele de sprijin. Cu toate acestea, cand pornira pe drumul de intoarcere, uitandu-se in jos spre pamant, un gand cumplit ii trecu prin minte: dar daca nu va putea sa zboare? Si la gandul acesta o ameteala puternica ii cuprinse intreg trupul.

Curand dupa aceasta aventura, veni vremea ca cele doua prietene sa-si ia ramas-bun. Frumi se retrase impreuna cu celelalte omizi pentru care venise momentul intrarii in etapa transformarii in adulti. La adapost, in starea de pupa, Frumi cazu intr-un somn adanc ce facu sa piara orice grija fata de necunoscutele viitorului. Harni se dedica invatarii amanuntite a treburilor musuroiului, incercand sa testeze cateva din ideile ei de reorganizare a activitatilor.

Trecura cateva saptamani si Frumi nu venise inca sa-si arate noua infatisare. Hrani observa ca o multime de fluturi din familia prietenei sale zburau pe deasupra musuroiului, dar nu o recunoscu pe Frumi printre ei.

Dupa inca o saptamana, Hrani se duse la locuinta parintilor lui Frumi sa intrebe ce se intampla. O gasi acasa pe mama prietenei ei, care ii spuse cu multa tristete in glas ca pe Frumi o poate gasi undeva la poalele copacului, abia mergand pe picioarele ei delicate. Mirata, Harni incerca sa afle motivul, dar mama prietenei sale nu stiu ce sa-i raspunda in afara de faptul ca Frumi refuza sa zboare.

Hotarata sa afle adevarul, Harni merse in locurile din jurul copacului pe unde ea si Frumi bantuisera in copilarie. O gasi repede si pentru cateva clipe inima i se umplu de admiratie in fata splendidelor aripi ale bunei ei prietene. Tocmai atunci, Frumi se intoarse cu fata spre ea si Harni ii observa imediat supararea. Ii zambi totusi si o saluta, bucurandu-se de revedere. Si Frumi se bucura mult ca-si reintalnise prietena si incepu sa-i explice, citind intrebarea nerostita, ca nu poate sa zboare pentru ca are rau de inaltime. Ii si demonstra furnicii cum stau lucrurile. Batu din aripi si numai ce se ridica un pic de la sol, ca trupul incepu sa-i tremure, aripile ii ramasera imobilizate si ea se prabusi la pamant.

Harni o lasa sa-si revina dupa efortul facut si o atrase pe Frumi intr-o discutie ca in vremurile lor bune. Dintr-una intr-alta, isi amintira de excursia din varful copacului si atunci Frumi avu revelatia ca ceva ciudat se intamplase atunci. Ii impartasi prietenei ei gandul ce-l avusese atunci, ca nu va fi capabila sa zboare. Harni chibzui pentru cateva minute si ii zise hotarata fluturelui ca a gasit solutia problemei: trebuia sa urce din nou in varf si de acolo sa zboare!

La inceput, Frumi refuza categoric ideea, dar Harni nu se dadu usor batuta. Dupa cateva runde de argumente pro si contra, Frumi accepta sa incerce propunerea. Avea mare incredere in intelepciunea prietenei sale, care ii promisese ca o va insoti si de aceasta data.

Si iata cum se intampla ca cele doua prietene sa se gaseasca inca o data pe drumul spre inaltime. De data aceasta fu si mai dificil, caci va imaginati cum atarnau aripile lui Frumi si cat de greu ii era sa urce. Harni o incuraja tot timpul si, pas dupa pas, ajunsera in acelasi loc de unde privisera lumea de sus.

Uitandu-se in gol, Frumi simti cum o ia lesinul. Vru sa se intoarca imediat si tot bombanea printre antene despre faptul ca s-a lasat convinsa sa comita asa o nebunie. Harni o opri si ii spuse ca are incredere in ea, ca stie sigur ca va reusi si tot asa. Degeaba. Nimic nu parea sa functioneze.

Furnica mai facu o ultima incercare. Ii marturisi prietenei sale cat de mult si-ar dori sa poata zbura si cum o incearca uneori regretul ca nu s-a nascut cu abilitatea de a pluti prin aer, de a trai -asa cum aflase din povestile altora – sentimentul de libertate fara limite pe care ti-l da zborul. Zicand acestea, furnica ii adresa fluturelui rugamintea de a o lua in spinare si de a zbura impreuna. Macar o data sa aiba aceasta experienta.

Frumi avu doar o scurta ezitare, dupa care ii spuse prietenei sale ca va face tot posibilul sa-i indeplineasca dorinta. Dar o avertiza ca poate fi sfarsitul amadurora. Harni ii raspunse ca isi asuma riscul si se sui pe spatele lui Frumi, agatandu-se cum putu mai bine.

Fara sa mai stea mult pe ganduri, Frumi isi deschise aripile si pornira. In primele momente, simti cum o cuprinde starea de ameteala, cum i se rigidizeaza aripile si cum privirea devine incetosata. In minte ii rasuna insa cuvintele lui Harni si puterea ii reveni ca prin minune. Avea sa-i faca visul realitate, rosti ferm in gand, si dadu din aripi. O data. Inca o data. Si inca o data. Pe nesimtite, zborul deveni ceva firesc. Plutira apoi pe curentul de aer, mai departe decat ajunsesera vreodata.

Revenind pe pamant, ambele prietene aveau in suflete si pe chipuri pura incantare. Mai statura putin, cat sa lase rasuflarea sa se linisteasca si amintirea sa se aseze. Privindu-se in ochi, stiura ca indiferent ce le va mai aduce viata, ceea ce tocmai traisera impreuna nu aveau sa uite niciodata.

Source: coolpcwallpapers.com

Advertisements

2 thoughts on “Povestea fluturelui cu rau de inaltime

    • Multumesc, astept reactii si cu privire la celelalte.
      Lucrez la un astfel de proiect, insa nu stiu cat sunt de interesate editurile de asa ceva 🙂

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s