Povestea omului care se intrista la sfarsitul anului

Source: www.youwall.com/

A fost odata ca niciodata un om care se intrista mereu in apropierea sfarsitului de an, si in special in ultima zi a anului. Supararea sa era atat de mare, incat nimeni si nimic nu-l putea inveseli. Si starea aceasta se transmitea familiei, astfel incat casa lui ajunsese sa fie cunoscuta in sat drept Casa Tristetii.

Intr-un an, in ultima zi de decembrie, omul nostru venea ingandurat spre casa. Deodata i se paru ca zareste pe marginea drumului o floare. Se apropie si, intr-adevar, in zapada se afla un minunat trandafir inflorit.

Barbatului nu-i venea sa creada ochilor si se apropie mai mult, cu intentia de a atinge floarea. In acel moment avu impresia ca floarea ii zambeste.

– Mare minune, isi zise el. Hai sa o iau cu mine sa o vada si nevasta mea si copiii. Cu grija, lua floarea in mana si porni spre casa.

Ajuns acolo, le povesti intamplarea. Insa pentru ca trandafirul arata ca o floare normala, ba chiar putin cam inghetata, fiecare membru al familiei avu o reactie diferita.
Nevasta incepu sa planga si sa se vaiete ca barbatul ei a luat-o razna.
Baiatul cel mare incepu sa faca glume si sa-i ceara trandafirului sa cante si sa danseze.
Baiatul cel mic se aseza in pozitie de drepti si ii ordona trandafirului sa zambeasca.

Fetita insa se ruga cu glas soptit de floare sa-i zambeasca. Si ii spuse: Uite, e usor, fa ca mine! Si ii darui trandafirului cel mai frumos zambet al ei.

Ca prin farmec, trandafirul prinse viata, isi recapata culoare, se indrepta catre ea si zambi. Toti cei prezenti tacura muti de uimire.

Si atunci barbatul simti ceva in inima sa, o caldura care i se raspandi apoi in corp, se ridica in gat si il gadila incat izbucni in hohote de ras. Curand, toti ai casei radeau de nu mai puteau.
Cand se oprira sa rasufle, omul le spuse alor sai ca va desena trandafirul asa zambitor cum era. Se gandea el ca atunci cand acesta avea sa se ofileasca, sa le ramana macar imaginea acestuia care sa le aduca aminte de momentele acelea de pura veselie pe care le simtisera cu totii in acea seara.

Zis si facut. Barbatul realiza un desen minunat pe care il agatara in camera de zi intr-un loc vizibil. In acel an, familia petrecu o seara de Revelion de neuitat, cu voie-buna si sufletele usoare.

A doua zi, trandafirul disparuse. L-au cautat in zadar peste tot prin casa, curte si vecinatati. S-au intristat cateva clipe, insa privind desenul dintr-o data le reveni zambetul pe buze si buna dispozitie.

Din ziua aceea, ori de cate ori tristetea le dadea tarcoale, priveau imaginea trandafirului zambitor si tristetea era alungata din sufletele lor.

Cand simti ca i se apropie sfarsitul, barbatul isi chema familia si le spuse ca ar vrea ca desenul cu trandafirul zambitor sa fie daruit satului pentru ca toata lumea sa se bucure la vederea lui.

Copiii ii indeplinira dorinta si asa se face ca desenul se gasesate si azi in muzeul din Satul Veseliei (cum a ajuns sa fie cunoscut de atunci), unde il poti vedea si tu, cititorule, de vrei sa-ti alungi gandurile rele.

Si, odata ce il vei fi vazut cu ochii tai sau numai sa fi auzit de el, asa cum s-a intamplat tuturor celor dinaintea ta, trandafirul zambitor te va face sa zambesti.

Asa cum o faci chiar acum, citind povestea aceasta 🙂

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s